Despre criză! Quo vadis, România?

După ce Preşedintele Băsescu a anunţat măsurile convenite cu FMI, pentru scoaterea României din criză, am rămas, o bună bucată de timp, înlemnit. Nu îmi venea să cred, cum de altfel nu cred nici acum. Oare ce am făcut atât de rău, să merităm o asemenea soartă?
Tac, de zile bune. Ce ai putea să mai spui într-o astfel de conjunctură? Sigur, poţi să chemi la luptă sindicală, să ceri demisia Guvernului. Cu ambele variante sunt şi eu de acord, însă nu sunt eu în măsură sa fac asta. Avem sindicate. Sunt convins că vor găsi resurse pentru a protesta.
Măsurile anunţate sunt cinice. Trebuie să existe şi alte soluţii. Singura mea speranţă, dacă totuşi aceste diminuări se vor menţine, se leagă de durata aplicării lor. Dacă ar fi aplicate doar până la sfârşitul anului, ar mai fi cum ar mai fi, dar dacă acestea se vor menţine şi după 01.01.2011, va fi rău, îngrozitor de rău.
Înainte de a tăia în carne vie, diminuând salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile românilor cu 15%, cred că Preşedintele ar trebui, în urma consultării cu partenerii sociali, să caute şi altfel de soluţii, pentru că acestea există, ele trebuie doar căutate.
Cu titlu de exemplu, vă expun o soluţie proprie, care are legătură cu sistemul în care activăm. Ştim cu toţii cât de mulţi bani se cheltuiesc, zi de zi, cu plimbatul persoanelor private de libertate la instanţele de judecată şi între penitenciare, în vederea soluţionării unor afaceri judiciare, multe dintre ele considerate "afaceri fictive". Nu am înţeles nici până în prezent de ce Puterea (oricare a fost ea) nu s-a gândit să modifice legislaţia actuală şi să permită audierea acestor procesomani şi în sistem "teleconferinţă".
Cu bani puţini (montarea unor microfoane şi camere video în penitenciare şi sălile de judecată), s-ar realiza atâtea economii, cu mult mai semnificative decât cheltuielile ocazionate de investiţia în aparatură. Gândiţi-vă cât cheltuim pe combustibil, cât ne costă întreţinerea parcului auto sau cu cât plătim escorte atât de stufoase, ai căror membrii ar putea fi folosiţi, mult mai eficient, în zone în care chiar este nevoie (secţii de deţinere, de pildă). Încet-încet, aceste posturi s-ar putea chiar restructura, nemaifiind nevoie de ele. Cât vă ia să reglementaţi asta, stimaţi guvernanţi?
Poate nu e cea mai bună soluţie, este doar una ce mi-a trecut acum prin minte.

Spuneam că am reuşit să trec, cât de cât, peste stupoarea provocată de trâmbiţatele măsuri anticriză. Sunt şi eu, ca majoritatea dintre voi, un bugetar amanetat către bănci şi mă gândesc, cu groază, la ziua în care îmi va dispărea o sumă consistentă din salariu. Veniturile angajaţilor sistemului penitenciar, deseori catalogate pe nedrept nesimţite, nu sunt deloc unele foarte mari. Comparativ cu salariile celor din celelalte state U.E., ale noastre sunt extrem de mici, deşi preţurile alimentelor, bunurilor şi serviciilor sunt sensibil egale.
Realizez că ne-am afundat într-o situaţie extrem de periculoasă pentru viitorul ţării, dar nu este vina noastră. Nu noi suntem de vină pentru angajările făcute fără cap sau pentru cheltuirea banului public în nesimţire şi fără simţ de răspundere.
Într-o şedinţă ţinută cu uşile închise, T.B. spunea parlamentarilor din arcul guvernamental, citez: "Aveti sansa sa fiti cei care au scos Romania din criza sau cei care au ingropat-o. Daca veti fi cei care veti scoate Romania din criza, veti fi cei care veti culege beneficiile in 2012. Daca nu veti fi cei care veti scoate Romania din criza si vor continua actiunile clientelare bine evidentiate de presa centrala si presa locala, veti fi cei compromisi pentru totdeauna. Ma refer in primul rand la PDL."
Suntem noi de vină că "acţiunile clientelare" s-au tot produs, de la Revoluţie încoace, pe toate mandatele şi că abia acum Traian Băsescu s-a gândit că ar fi bine să ia poziţie? Nu, nu suntem noi de vină, însă noi suntem cei ce plătim preţul. În urma "acţiunilor clientelare", politicieni atât din Opoziţie, dar şi de la Putere (nu dau nume, sunt atât de cunoscuţi....) au conturi doldora de lei şi de valută, au investiţii şi afaceri care le permit un trai de nabab. Buzunarele lor nu vor resimţi criza. Ba au şi tupeul ordinar de a căuta să obţină capital de imagine de pe urma crizei, prin donarea indemnizaţiilor de parlamentari şi miniştri către fonduri de solidaritate. Aş dori să pot ceda şi eu salariul meu de bugetar, însă eu nu am bani din "acţiuni clientelare", eu nu am primit de la Primărie dreptul să pot percepe o taxă celor ce-şi parchează autoturismul pe spaţiul public, eu nu am făcut bani din vănzarea de marmură către instituţia pe care o coordonez etc.,. Aceşti oameni sunt responsabili pentru situaţia gea în care ne aflăm. Ei au guvernat bine, dar doar pentru ei. Ei sunt cei care ar trebui să plătească, nu noi. Ei vin acum să ne dea lecţii de morală şi solidaritate?
Să vă fie ruşine, domnilor!

Observ o altă gugumănie aruncată în spaţiul public de T.B. şi Emil Boc. Se spune, la unison, că România cheltuie mai mult decât produce. Pai ce mai producem NOI, domnilor? Ne mai aparţine ceva? Mai avem ce produce şi unde produce?

România nu are o economie bazată pe producţie şi asta nu de ieri, ci de foarte mulţi ani. Am vândut tot şi nu românilor, ci acestor străini care vin să ne împrumute. În schimbul împrumuturilor lor am fost nevoiţi să cedăm ce aveam, iar acum va trebui să dăm şi ce nu mai avem. Noi suntem, de ani buni, o ţară cu o economie bazată pe consum. Scazi veniturile celor ce-ţi asigurau consumul şi nu-l vei mai avea nici pe acesta. Si uite aşa, ne vom afunda din ce în ce mai rău. Ieri, zile de concediu fără plată, azi, diminuare venituri cu 25%, mâine.....cine mai ştie ce vă mai trece prin cap....

Dacă nu vă pricepeţi să gestionaţi problemele, faceţi loc altora care pot. Pentru mine e clar, voi nu sunteţi capabili!

Cu dezamăgire,
Muninn.