Dupa cum spuneam şi în postarea anterioară, fraţilor, am înfrânt!
Mişcarea sindicală, deşi sublimă, a lipsit cu desăvârşire. Eh! Am exagerat eu un pic. Au fost grevişti, dar extrem de puţini faţă de câţi ar fi trebuit să fie. Felicitări celor ce au participat. Nu este vina organizatorilor - Teoroc, Neacşu, Stoica, Dumitraşcu sau Lucaci au făcut tot ce le-a stat în puteri să organizeze protestele. Ce folos dacă oamenii nu au ieşit? Ruşine celor care se ascund! Ruşine celor care îşi freacă mâinile de bucurie că liderul de sindicat Y nu a reuşit să mobilizeze pe toţi membrii grupei sindicale. Ce să le facă liderul? Să-i aducă cu arcanul? Mult mai grav şi mult mai de condamnat este atitudinea unor minilideri informali, care, în loc să-şi încurajeze colegii să participe la actiuni, le explicau oamenilor că oricum protestează degeaba, că măsurile oricum se vor aplica şi că vor pierde banii aferenţi unei zile de muncă. Cunosc asemenea persoane şi, sincer, îmi este ruşine că îmi sunt colegi.
După ce acţiunea sindicală a eşuat, după ce Guvernul a supravieţuit unei moţiuni de cenzură, reuşind să treacă prin Parlament mult hulitele măsuri de austeritate, poporul penitenciar s-a întors la ce îl caracterizează mai bine, anume - lupta fratricidă.
Pe surse, Scandal de Gorj (dez)informează şi atacă, din greu, actuala echipă de conducere a Penitenciarului Tg. Jiu - Bălă Constantin şi Boitor Dorinel. Atacuri murdare la adresa celor doi directori, dar un atac şi mai murdar la adresa directorului general al ANP - Băla Ioan. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, un blog de penitenciare contraatacă furibund, folosind acelaşi tip de atacuri murdare. Sunt "identificaţi" cei care ar avea interes în urma atacurilor pe cei trei şi sunt supuşi unui tratament de acelaşi gen. Îmi e ruşine ca trăiesc într-un asemenea sistem. Îmi este greu să mai ridic capul din pământ când îmi intălnesc prieteni din afara sistemului, care au citit şi ei dejecţiile pe care suntem în stare să le aruncăm unii despre alţii. Din păcate, orice altceva nu face rating. Cititorii de calitate nu se înghesuie să ia poziţie şi, într-o foarte mare măsură, vina de a fi ajuns atât de jos, le aparţine şi lor.
Sunt aproape convins că încă nu am atins pragul cel mai de jos. Sunt convins că nu am văzut şi nu am citit încă totul. După ce vor dispărea cei atacaţi, locul lor va fi luat de alţii (un exemplu concludent - Gabi Rusu de la Penitenciarul Slobozia). Până când, domnilor? Până unde?
Ce părere aţi avea dacă toţi angajaţii sistemului şi-ar făcea blog, atacând, în postările lor, pe oricine îşi asumă o responsabilitate în vreun sector de activitate?
Din fericire (sau să fie din nefericire?), problema atacurilor murdare lansate din anonimat nu este doar problema sistemului penitenciar. Orice domeniu de activitate a fost atins. Dacă şi americanii au această problemă, pentru mine este clar - nu mai e mult, până departe. Răutatea umană a atins cote inimaginabile. Nu mai suntem capabili de respect, nu suntem capabili să fim solidari, nu suntem capabili să iubim. Distrugem orice şi pe oricine. Nu contează cât rău facem şi altor oameni nevinovaţi, nu contează că persoanele atacate au familii, au copii sau părinţi, important este ca noi să ne atingem scopurile - Bălă Constantin să plece de la Tg. Jiu, Băla Ioan şi Ungureanu Tiberiu să plece de la conducerea ANP, Filiş George să fie dat la o parte din DPCT, Gabi Rusu să se întoarcă la Justiţia lui Restaurativă, etc.,.
După ce aceştia vor dispărea, vor urma alţii - oricine deţine vreo funcţie de conducere prin sistemul penitenciar. Este imposibil să nu fie vreun coleg lezat de vreun şef, măcar odată în carieră. Iată un motiv suficient să mai venim cu o postare, cu cât mai murdară, cu atât mai bine....va fi mai eficientă aşa.
Cu deosebită consideraţie pentru colegii care încă au rămas oameni,
Muninn
miercuri, 23 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
Cat adevar......
Victorie, am înfrânt
Guvernul Boc n-a căzut. O mare victorie. Eu mă bucur. Ne merităm soarta, ăsta este cel mai bun guvern de care suntem capabili. Ciocul mic ălora care se opun. Aţi votat în 2008 şi 2009 ce aţi votat, acum suportaţi consecinţele.
Să se taie, să se taie tot, pensii, salarii. La toamnă o să crească taxele şi impozitele. Foarte bine. Prostia se plăteşte, ca şi găleţile sau kilul de orez. Le-aţi luat şi aţi crezut că daţi lovitura. Foarte bine. Acum plătiţi!
O să ajungă euro că n-o să puteţi plăti ratele? Foarte bine, să vă ia casele, maşinile, tot ce aţi cumpărat pe datorie. Treaba voastră. Nu meritaţi milă, datornicilor.
Ce atâtea subvenţii, nu sunteţi în stare să plătiţi întreţinerea? În doi ani o să vă ia casa. De ce staţi la oraş, marş la ţară, cultivaţi cartofi, nu vreţi, o să muriţi de foame. Asta e.
N-aveţi bani de medicamente, o să muriţi. Mai aveţi zile? Nu, zilele sunt pe sfârşite, nu mai aveţi. Cumpăraţi-vă sicrie, prosoape şi batiste. O să aveţi nevoie. De fapt nu voi o să aveţi nevoie, ăia de-o să vă îngroape.
E bună criza asta. Prostia se plăteşte. Şi prostia merge braţ la braţ cu Boc!
Ce, nu vă place regimul? Păi cine l-a votat? Nu Băsescu sau Boc sunt vinovaţi. Ci fiecare dintre voi, eu, tu, toţi cei care am ales. V-aţi pierdut privilegiile, amărâtul ăla de salariu sau de pensie? Foarte bine.
Vreţi solidaritate? Se cheamă milă! Cereţi-o! Să vedem cine o mai oferă.
Să se taie, să se taie tot, pensii, salarii. La toamnă o să crească taxele şi impozitele. Foarte bine. Prostia se plăteşte, ca şi găleţile sau kilul de orez. Le-aţi luat şi aţi crezut că daţi lovitura. Foarte bine. Acum plătiţi!
O să ajungă euro că n-o să puteţi plăti ratele? Foarte bine, să vă ia casele, maşinile, tot ce aţi cumpărat pe datorie. Treaba voastră. Nu meritaţi milă, datornicilor.
Ce atâtea subvenţii, nu sunteţi în stare să plătiţi întreţinerea? În doi ani o să vă ia casa. De ce staţi la oraş, marş la ţară, cultivaţi cartofi, nu vreţi, o să muriţi de foame. Asta e.
N-aveţi bani de medicamente, o să muriţi. Mai aveţi zile? Nu, zilele sunt pe sfârşite, nu mai aveţi. Cumpăraţi-vă sicrie, prosoape şi batiste. O să aveţi nevoie. De fapt nu voi o să aveţi nevoie, ăia de-o să vă îngroape.
E bună criza asta. Prostia se plăteşte. Şi prostia merge braţ la braţ cu Boc!
Ce, nu vă place regimul? Păi cine l-a votat? Nu Băsescu sau Boc sunt vinovaţi. Ci fiecare dintre voi, eu, tu, toţi cei care am ales. V-aţi pierdut privilegiile, amărâtul ăla de salariu sau de pensie? Foarte bine.
Vreţi solidaritate? Se cheamă milă! Cereţi-o! Să vedem cine o mai oferă.
luni, 7 iunie 2010
Despre Guvern şi măsurile asumate!
Buna dimineata!
Criza continua......măsurile întârzie.....ca orice bugetar afectat de diminuări, în sinea mea, m-aş bucura să pice Guvernul. Mă gândesc, totuşi, la ce se va întâmpla după. Să ne aducem aminte ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale şi la circul cu premierii desemnaţi - ba Negoiţă, ba Croitoru, ba iarăşi Boc. Timp, foarte mult timp, pierdut. Crede cineva că acum va fi altfel? Crede cineva că Băsescu s-a maturizat de la ultimele desemnări? Vă înşelaţi amarnic, stimaţi cititori. Nu s-a schimbat şi nu se va schimba. Are şi de ce. Când o bună parte a populaţiei s-a prins că Băsescu nu e decât spoială, tot s-au mai găsit mulţi care să-l susţină, să-l voteze....
Îmi amintesc, amuzat desigur, cu câtă vehemenţă auzeam oameni care declarau sus şi tare că-l vor vota pe Băsescu, pentru că nu vor ca Geoană să vândă ţara lui Putin. Şi mai toţi erau bugetari.... Nu îi interesa că Băsescu - Boc îşi băteau joc de ei permanent, ei erau convinşi că Geoană ne va vinde ruşilor. Nu mai contau argumentele, ei o ţineau "gaia-maţu" că votează răul cel mai mic.
Nu am fost şi nu voi fi pesedist niciodată. Am crezut foarte mult în Traian Băsescu. L-am votat şi m-am certat cu toţi prietenii mei care erau tentaţi să-l voteze pe Năstase. Şi acum ei îmi reproşează vehemenţa cu care am susţinut candidatul Aliantei Dreptate şi Adevăr.
Recunosc! Am greşit! Iertaţi-mă!
Dacă aş putea da timpul înapoi, aş vota Năstase cu două mâini, cu toate casele, ouăle şi mătuşile lui. În mandatele Preşedintelui Băsescu, am avut de toate, mai puţin reformă, restructurări, relansare economică. Am avut circ cu răpiţi, circ cu bileţele roz, circ cu lovit de copii, numai circ....pâine, nu.
Ca angajat al sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională, nu pot să nu constat permanenta bătaie de joc a Preşedintelui, dar mai ales a Primului Ministru, la adresa angajaţilor şi pensionarilor acestui sistem. Şi acum îmi ţiuie în urechi expresiile : "salarii nesimţite", "pensii nesimţite", "vom elimina privilegiile bugetarilor". Desigur, de la adăpostul sutelor de mii/milioanelor de euro din conturi, guvernanţilor le este extrem de uşor să vorbească. Noi, stimaţi guvernanţi, nu avem nici salarii nesimţite şi, cu atât mai puţin, nu avem pensii nesimţite. Acestea sunt decente, deşi "decent" e mult spus, când ne comparăm cu alte state din Uniunea Europeană ai cărei membrii ne mândrim că suntem.
Păcat de activitatea unor miniştrii, care păleşte când priveşti la premier sau la prestanţa Cabinetului, în ansamblul său.
Ce nu realizează "maeştrii" Băsescu şi Boc este vulnerabilitatea pe care o crează sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională. Poliţiştii au declarat deja că nu mai sunt dispuşi să-şi rişte viaţa la o diminuare cu 25% a veniturilor lor, iar eu le dau dreptate. Oamenii au rate, oamenii au copii. Niciun părinte nu poate suporta să-şi vadă copilul plângând de foame sau tremurând de frig. Pentru a nu ajunge în acest punct, oamenii vor trece peste orice principiu, vor fi capabili să-şi pericliteze chiar şi libertatea - poliţistul, vameşul, penitenciaristul, profesorii ori medicii, cu toţii vor fi predispuşi să închidă ochii la nedreptăţi sau nereguli, în schimbul unor bani care să le permită să pună ceva pe masa celor de acasă.
Îi poţi condamna, cititorule?
Cu această postare, voi pune punct analizelor politice. Nu vreau să mai vorbesc despre politică pe un blog care se doreşte a fi despre penitenciare. Avem atâtea probleme în sistem care merită să fie dezbătute, dar cum să vorbeşti despre ele când nu te poţi gândi decât că mister Boc îţi va tăia 5-15 milioane de lei din salariu (o estimare proprie, nu daţi cu parul).
Cu deosebită consideraţie,
Muninn
Criza continua......măsurile întârzie.....ca orice bugetar afectat de diminuări, în sinea mea, m-aş bucura să pice Guvernul. Mă gândesc, totuşi, la ce se va întâmpla după. Să ne aducem aminte ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale şi la circul cu premierii desemnaţi - ba Negoiţă, ba Croitoru, ba iarăşi Boc. Timp, foarte mult timp, pierdut. Crede cineva că acum va fi altfel? Crede cineva că Băsescu s-a maturizat de la ultimele desemnări? Vă înşelaţi amarnic, stimaţi cititori. Nu s-a schimbat şi nu se va schimba. Are şi de ce. Când o bună parte a populaţiei s-a prins că Băsescu nu e decât spoială, tot s-au mai găsit mulţi care să-l susţină, să-l voteze....
Îmi amintesc, amuzat desigur, cu câtă vehemenţă auzeam oameni care declarau sus şi tare că-l vor vota pe Băsescu, pentru că nu vor ca Geoană să vândă ţara lui Putin. Şi mai toţi erau bugetari.... Nu îi interesa că Băsescu - Boc îşi băteau joc de ei permanent, ei erau convinşi că Geoană ne va vinde ruşilor. Nu mai contau argumentele, ei o ţineau "gaia-maţu" că votează răul cel mai mic.
Nu am fost şi nu voi fi pesedist niciodată. Am crezut foarte mult în Traian Băsescu. L-am votat şi m-am certat cu toţi prietenii mei care erau tentaţi să-l voteze pe Năstase. Şi acum ei îmi reproşează vehemenţa cu care am susţinut candidatul Aliantei Dreptate şi Adevăr.
Recunosc! Am greşit! Iertaţi-mă!
Dacă aş putea da timpul înapoi, aş vota Năstase cu două mâini, cu toate casele, ouăle şi mătuşile lui. În mandatele Preşedintelui Băsescu, am avut de toate, mai puţin reformă, restructurări, relansare economică. Am avut circ cu răpiţi, circ cu bileţele roz, circ cu lovit de copii, numai circ....pâine, nu.
Ca angajat al sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională, nu pot să nu constat permanenta bătaie de joc a Preşedintelui, dar mai ales a Primului Ministru, la adresa angajaţilor şi pensionarilor acestui sistem. Şi acum îmi ţiuie în urechi expresiile : "salarii nesimţite", "pensii nesimţite", "vom elimina privilegiile bugetarilor". Desigur, de la adăpostul sutelor de mii/milioanelor de euro din conturi, guvernanţilor le este extrem de uşor să vorbească. Noi, stimaţi guvernanţi, nu avem nici salarii nesimţite şi, cu atât mai puţin, nu avem pensii nesimţite. Acestea sunt decente, deşi "decent" e mult spus, când ne comparăm cu alte state din Uniunea Europeană ai cărei membrii ne mândrim că suntem.
Păcat de activitatea unor miniştrii, care păleşte când priveşti la premier sau la prestanţa Cabinetului, în ansamblul său.
Ce nu realizează "maeştrii" Băsescu şi Boc este vulnerabilitatea pe care o crează sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională. Poliţiştii au declarat deja că nu mai sunt dispuşi să-şi rişte viaţa la o diminuare cu 25% a veniturilor lor, iar eu le dau dreptate. Oamenii au rate, oamenii au copii. Niciun părinte nu poate suporta să-şi vadă copilul plângând de foame sau tremurând de frig. Pentru a nu ajunge în acest punct, oamenii vor trece peste orice principiu, vor fi capabili să-şi pericliteze chiar şi libertatea - poliţistul, vameşul, penitenciaristul, profesorii ori medicii, cu toţii vor fi predispuşi să închidă ochii la nedreptăţi sau nereguli, în schimbul unor bani care să le permită să pună ceva pe masa celor de acasă.
Îi poţi condamna, cititorule?
Cu această postare, voi pune punct analizelor politice. Nu vreau să mai vorbesc despre politică pe un blog care se doreşte a fi despre penitenciare. Avem atâtea probleme în sistem care merită să fie dezbătute, dar cum să vorbeşti despre ele când nu te poţi gândi decât că mister Boc îţi va tăia 5-15 milioane de lei din salariu (o estimare proprie, nu daţi cu parul).
Cu deosebită consideraţie,
Muninn
sâmbătă, 5 iunie 2010
Vremuri grele
Bine v-am regasit, stimaţi colegi!
Nu am mai scris de multă vreme. Din 12 mai, mai exact. Nu am mai scris pentru ca am fost extrem de dezamăgit şi pentru că am vrut să înţeleg ce se petrece. Diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor şi cu 15% a pensiilor este un fapt deosebit de dureros pentru cei afectaţi şi, deci, implicit şi pentru mine.
De la ultima postare şi până acum s-au petrecut multe şi am avut timp să analizez pe îndelete.
Ce am observat :
- măsurile anunţate de Preşedinte au fost asumate, pe de-a întregul, de către Guvern. Ne convine sau nu, mai mult de 5 milioane de alegători au votat cu Traian Băsescu. Cu siguranţă că au fost şi bugetari care l-au votat, dar asta este o altă poveste ;
- pe data de 31.05.2010, a avut loc greva generală a sectorului public. Sincer, mă aşteptam ca cel puţin 700.000 de bugetari să se afle în grevă, dar, cum spuneam şi altă dată, lipsa de unitate şi-a pus amprenta şi pe această acţiune. Şi când mă gândesc cât de vehemente au fost unele voci, mă gândeam că acesta este prilejul atât de mult aşteptat, dar, evident, m-am înşelat amarnic ;
- Am studiat presa internă şi internaţională şi am ajuns la concluzia că "este groasă, fraţilor". Dacă şi vecina Ungaria a ajuns la conlcuzia că o aşteaptă, cel mai probabil, soarta Greciei, este clar că întreaga Uniune Europeană (şi nu numai) are o problemă ;
- Scrisoarea către FMI a fost asumată de către Guvern. Urmează să treacă prin Parlament şi multă lume îşi spune speranţa în căderea Guvernului, sperând că, astfel, măsurile de reducere a veniturilor sectorului public nu se vor mai aplica.
Despre consecinţele neaplicării măsurii s-a tot scris, aşa că nu voi relua întreaga teză. Ce este de reţinut, totuşi, este faptul că paşi înapoi nu se mai pot face, cel puţin nu fără consecinţe extrem de grave asupra politicii externe.
Să nu lungesc! Eu cred că măsurile vor fi aplicate, cu toată opoziţia sindicatelor şi cu toate că protestele de stradă nu se vor încheia. Eu cred că nu va cădea Guvernul pe moţiunea de cenzură iniţiată de PSD şi PNL, pentru că lipsa unui Guvern în această grea perioadă ar avea consecinţe catastrofale asupra stării economice a ţării.
În concluzie,
Stimaţi colegi, trebuie să strângem cureaua. Nu suntem mai presus de ţările europene. Suntem în recesiune, suntem afectaţi de criza economică şi financiară, iar alte soluţii se pare că nu avem. Chiar dacă ar exista şi alte soluţii, nu mai este timpul necesar pentru dezbaterea şi aplicarea lor. Trebuie să strângem din dinţi şi să sperăm că măsurile de austeritate vor fi ridicate la începutul anului 2011. Oricum, PDL şi actualul Guvern vor plăti la algerile viitoare , cu vârf şi îndesat, incapacitatea lor de a lua măsuri corecte, concrete şi de stimulare a creşterii economice, la timpul când trebuiau luate.
Urmează restructurarea sistemului bugetar. Şi aici sunt optimist. Pe lângă cele aproximativ 3000 de posturi neocupate, s-au adăugat şi alte câteva sute de vacantări ca urmare a pensionării anticipate sau la termen. Faţă de alte sectoare ale sistemului public, noi suntem destul de prost plătiţi. Deşi numeric suntem suficienţi, avem probleme cu diviziunea muncii. Avem funcţii fără o încărcătură deosebită, iar birocraţia ne omoară. Trebuie să facem ordine în propria noastră ogradă.
Aşadar, până la sfărşitul acestui an, va trebui să ne consolăm cu ideea că diminuările se vor aplica. Pentru cei care au rate la bănci şi nu vor mai putea face faţă datoriilor, există soluţia de reeşalonare a creditului iniţial, pe o perioadă mai lungă şi cu rate mai mici sau conexarea tuturor creditelor, într-un singur credit cu o rată mai mică. Se pare că vom avea şi o Lege a falimentului personal (voi studia problema si voi reveni cu o postare, acum nu ştiu exact stadiul în care se află proiectul de Lege. La prima vedere, se pare că a fost aprobată tacit de către Senat), iar asta ne va scuti de executarea silită a bunurilor.
Pentru cei cu un credit masiv pe 25 sau 30 de ani, mai există şi soluţia unei discuţii cu reprezentanţii băncii ce l-au creditat, în sensul identificării unei soluţii, pe perioada determinată de măsurile de austeritate, de plată diminuată a ratelor. Băncile vor fi flexibile şi pentru faptul că nu ar avea cum să-şi recupereze creanţele prin executarea unor bunuri mobile şi imobile, atâta vreme cât preţul lor actual este cu mult mai mic decât valoarea estimată iniţial, iar cumpărătorii lipsesc cu desăvârşire.
Cu toate că perioada se anunţă extrem de dificilă, nu trebuie să disperăm. Trebuie să fim uniţi, trebuie să fim solidari cu toţii, membrii ori nemembrii ai organizaţiilor sindicale.
Va urma.....
Cu deosebită consideraţie,
Muninn
Nu am mai scris de multă vreme. Din 12 mai, mai exact. Nu am mai scris pentru ca am fost extrem de dezamăgit şi pentru că am vrut să înţeleg ce se petrece. Diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor şi cu 15% a pensiilor este un fapt deosebit de dureros pentru cei afectaţi şi, deci, implicit şi pentru mine.
De la ultima postare şi până acum s-au petrecut multe şi am avut timp să analizez pe îndelete.
Ce am observat :
- măsurile anunţate de Preşedinte au fost asumate, pe de-a întregul, de către Guvern. Ne convine sau nu, mai mult de 5 milioane de alegători au votat cu Traian Băsescu. Cu siguranţă că au fost şi bugetari care l-au votat, dar asta este o altă poveste ;
- pe data de 31.05.2010, a avut loc greva generală a sectorului public. Sincer, mă aşteptam ca cel puţin 700.000 de bugetari să se afle în grevă, dar, cum spuneam şi altă dată, lipsa de unitate şi-a pus amprenta şi pe această acţiune. Şi când mă gândesc cât de vehemente au fost unele voci, mă gândeam că acesta este prilejul atât de mult aşteptat, dar, evident, m-am înşelat amarnic ;
- Am studiat presa internă şi internaţională şi am ajuns la concluzia că "este groasă, fraţilor". Dacă şi vecina Ungaria a ajuns la conlcuzia că o aşteaptă, cel mai probabil, soarta Greciei, este clar că întreaga Uniune Europeană (şi nu numai) are o problemă ;
- Scrisoarea către FMI a fost asumată de către Guvern. Urmează să treacă prin Parlament şi multă lume îşi spune speranţa în căderea Guvernului, sperând că, astfel, măsurile de reducere a veniturilor sectorului public nu se vor mai aplica.
Despre consecinţele neaplicării măsurii s-a tot scris, aşa că nu voi relua întreaga teză. Ce este de reţinut, totuşi, este faptul că paşi înapoi nu se mai pot face, cel puţin nu fără consecinţe extrem de grave asupra politicii externe.
Să nu lungesc! Eu cred că măsurile vor fi aplicate, cu toată opoziţia sindicatelor şi cu toate că protestele de stradă nu se vor încheia. Eu cred că nu va cădea Guvernul pe moţiunea de cenzură iniţiată de PSD şi PNL, pentru că lipsa unui Guvern în această grea perioadă ar avea consecinţe catastrofale asupra stării economice a ţării.
În concluzie,
Stimaţi colegi, trebuie să strângem cureaua. Nu suntem mai presus de ţările europene. Suntem în recesiune, suntem afectaţi de criza economică şi financiară, iar alte soluţii se pare că nu avem. Chiar dacă ar exista şi alte soluţii, nu mai este timpul necesar pentru dezbaterea şi aplicarea lor. Trebuie să strângem din dinţi şi să sperăm că măsurile de austeritate vor fi ridicate la începutul anului 2011. Oricum, PDL şi actualul Guvern vor plăti la algerile viitoare , cu vârf şi îndesat, incapacitatea lor de a lua măsuri corecte, concrete şi de stimulare a creşterii economice, la timpul când trebuiau luate.
Urmează restructurarea sistemului bugetar. Şi aici sunt optimist. Pe lângă cele aproximativ 3000 de posturi neocupate, s-au adăugat şi alte câteva sute de vacantări ca urmare a pensionării anticipate sau la termen. Faţă de alte sectoare ale sistemului public, noi suntem destul de prost plătiţi. Deşi numeric suntem suficienţi, avem probleme cu diviziunea muncii. Avem funcţii fără o încărcătură deosebită, iar birocraţia ne omoară. Trebuie să facem ordine în propria noastră ogradă.
Aşadar, până la sfărşitul acestui an, va trebui să ne consolăm cu ideea că diminuările se vor aplica. Pentru cei care au rate la bănci şi nu vor mai putea face faţă datoriilor, există soluţia de reeşalonare a creditului iniţial, pe o perioadă mai lungă şi cu rate mai mici sau conexarea tuturor creditelor, într-un singur credit cu o rată mai mică. Se pare că vom avea şi o Lege a falimentului personal (voi studia problema si voi reveni cu o postare, acum nu ştiu exact stadiul în care se află proiectul de Lege. La prima vedere, se pare că a fost aprobată tacit de către Senat), iar asta ne va scuti de executarea silită a bunurilor.
Pentru cei cu un credit masiv pe 25 sau 30 de ani, mai există şi soluţia unei discuţii cu reprezentanţii băncii ce l-au creditat, în sensul identificării unei soluţii, pe perioada determinată de măsurile de austeritate, de plată diminuată a ratelor. Băncile vor fi flexibile şi pentru faptul că nu ar avea cum să-şi recupereze creanţele prin executarea unor bunuri mobile şi imobile, atâta vreme cât preţul lor actual este cu mult mai mic decât valoarea estimată iniţial, iar cumpărătorii lipsesc cu desăvârşire.
Cu toate că perioada se anunţă extrem de dificilă, nu trebuie să disperăm. Trebuie să fim uniţi, trebuie să fim solidari cu toţii, membrii ori nemembrii ai organizaţiilor sindicale.
Va urma.....
Cu deosebită consideraţie,
Muninn
Abonați-vă la:
Postări (Atom)