Buna dimineata, oameni buni!
Ca intotdeauna, Sorin Dumitrascu este foarte atent la noile proiecte legislative lansate in dezbatere si este mereu cu un pas inaintea tuturor in a afla vesti si noutati legate de sistem. Sa dam Cezarului, ce este al Cezarului.
Sa revin la problema de fond.
Pe scurt, ANP a gasit o formula de modificare a Legii 293, prin care aduce anumite corecturi, benefice in opinia mea., contestate insa de o parte din angajatii sistemului.
Contrar aparentelor, sustinatorii ideii conform careia agentii ar trebui sa poata sa participe la concursurile de ocupare a functiilor de conducere vacante nu sunt foarte multi. Desi s-ar crede ca, in aceasta problema, sistemul s-a impartit in doua tabere, agenti si ofiteri, fiecare cu opinia lui, lucrurile nu stau chiar asa. Sunt mult mai multi agenti care nu sunt de acord cu avansarea direct pe functiile de conducere. Stiu ei ce stiu. Au avut nenumarate exemple de agenti ajunsi sefi, care s-au dovedit a fi departe de ce ar fi trebuit sa fie. Sincer, mi-as dori extrem de tare ca domnul Dumitrascu ori altcineva sa-mi dea si mie un exemplu reusit de sef (birou, serviciu ori director) promovat direct din agent. Eu unul, nu prea stiu. Sunt cateva exemple, din cate cunosc eu, care acum reusesc sa dea ceva randament, dar dupa o lunga perioada (aprox 4 ani) de acomodare cu functia.
Ce vreau eu sa spun este ca marea majoritate a agentilor, cei care stiu foarte bine unde se plaseaza si nu se viseaza maresali, sustin ideea unei promovari corecte, in trepte. Chiar daca pare, asa cum sustin cativa, o discriminare, ideea promovarii in trepte este forma cea mai sanatoasa de a avansa in cariera profesionala.
Totodata, sustin si ideea numirii pe un grad de cel mult inspector (eu as fi mers pe subinspector, dar....) a agentilor ce promoveaza concursul de avansare pe functii de executie, indiferent de varsta. De ce? Pentru ca asta a fost optiunea pe care si-a ales-o la inceput de cariera. A preferat, in locul unor studii de durata, urmate la zi, sa se angajeze ca agent si a preferat sa urmeze, dupa angajare, cursurile unei facultati (FF sau ID). Povestea cu lipsurile materiale sau cu greutatile parintilor de a le asigura fondurile necesare pentru ca ei sa poata urma cursurile de zi ale unei facultati nu tine. Am avut coleg de facultate, orfan de un parinte, cu celalalt destul de amarat ca si posibilitati financiare, care, totusi, a urmat, asa cum este corect si asa cum si-a dorit, cursurile unei facultati de zi, dorindu-si sa fie un ofiter capabil. A si reusit, drept pentru care ma plec in fata lui.
Nu este normal ca, dupa 4-5 ani in care un tanar ofiter a avut in coordonare un agent, sa se trezeasca ca, dupa un concurs cerut de cativa oameni ai sistemului, agentul a urcat pe o functie de conducere, cu un grad de comisar, de exemplu. Nu este logic, nu este moral.
Referitor la celelalte modificari legislative, ma pronunt pe scurt :
- gradele de chestor - modificarile sunt de armonizare a legislatiei specifice sistemului penitenciar cu restul structurilor sistemului de aparare a ordinii publice si sigurantei nationale ;
- aplicarea unor sanctiuni direct de catre conducatorii unitatilor, fara comisie de disciplina - aici ANP a gresit. Directorii, inclusiv directorii generali sunt subiectivi. O comisie de disciplina este cu mult mai obiectiva si impartiala (desi avem cazuri cand ea a fost influentata de manageri). O modificare de rau augur, venita la presiunile directorilor de unitati, care, sustin ei, ca unii subordonati sunt tratati cu multa blandete de comisiile de disciplina. Pai, stimati domni directori, acei angajati nu sunt sanctionati pentru ca fie nu au gresit, asa cum sustineti, fie nu exista probe care sa demonstreze vinovatia acestora. Este normal si logic sa nu fie sanctionati. Mai bine sa scape 10 vinovati, decat sa sanctionati dvs un om nevinovat. Legat de chestiunea cu instanta, sunt de acord cu domnul Dumitrascu. La cat dureaza procesele la noi......
- modificari aduse pe linie sindicala - nu ma pronunt. Tenta este clara si vine ca reactie la protestele organizate de FSANP. Daca este bine sau e rau, consider ca ar merita o dezbatere mai ampla.
Cu deosebita consideratie,
Muninn.
duminică, 13 februarie 2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
Despre zambet.....
Va salut, oameni buni!
E tarziu, e sambata seara, asa ca o sa fiu destul de scurt. Cred.... :). Am spus de multe ori asta si, mai mereu, m-am tot lungit. E destul de greu sa pastrezi ritmul si sa scrii zilnic cateva cuvinte. Asta e unul din motivele pentru care ii apreciez foarte mult pe cei care gasesc resurse sa scrie.
Astazi, vreau sa va scriu despre zambet. Cumva, cred ca am mai atins, tangential, subiectul.
"Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihna celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Daruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui".
Iata un sfat din antichitate. Suntem prea tristi, suntem prea garboviti de probleme, de grija zilei de maine. Indiferent de cat de greu va este, va sfatuiesc sa gasiti resursele interne sa zambiti.
Nimic nu e mai frumos, decat un om ce-ti zambeste din toata inima. Cel pe care-l intalnesti nu are, de regula, nicio vina pentru problemele tale. De ce sa nu-l intampini asa cum se cuvine?
Zambeste-i....din tot sufletul! Vei castiga un prieten!
Chiar ca am fost scurt :P. Deh....este week-end si pierd vremea ascultand muzica!
Cu drag,
Muninn.
E tarziu, e sambata seara, asa ca o sa fiu destul de scurt. Cred.... :). Am spus de multe ori asta si, mai mereu, m-am tot lungit. E destul de greu sa pastrezi ritmul si sa scrii zilnic cateva cuvinte. Asta e unul din motivele pentru care ii apreciez foarte mult pe cei care gasesc resurse sa scrie.
Astazi, vreau sa va scriu despre zambet. Cumva, cred ca am mai atins, tangential, subiectul.
"Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihna celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Daruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui".
Iata un sfat din antichitate. Suntem prea tristi, suntem prea garboviti de probleme, de grija zilei de maine. Indiferent de cat de greu va este, va sfatuiesc sa gasiti resursele interne sa zambiti.
Nimic nu e mai frumos, decat un om ce-ti zambeste din toata inima. Cel pe care-l intalnesti nu are, de regula, nicio vina pentru problemele tale. De ce sa nu-l intampini asa cum se cuvine?
Zambeste-i....din tot sufletul! Vei castiga un prieten!
Chiar ca am fost scurt :P. Deh....este week-end si pierd vremea ascultand muzica!
Cu drag,
Muninn.
marți, 1 februarie 2011
Concursurile....cum de la noi e altfel decat la altii?
Sara buna, oameni buni!
Nu incetez sa ma tot minunez de vreo doua zile de problema generata de raspunsul MJ la solicitarea domnului Sorin Dumitrascu. 140 de comentarii, la doua articole referitoare la participarea agentilor la concursurile pentru ocuparea functiilor de conducere in sistem si este clar ca avem o problema.
Ia sa vedem despre ce e vorba.
a) Mai intai, apare postarea domnului Sorin Dumitrascu cu privire la interpretarea MJ la solicitarea sa prin care cerea un punct de vedere referitor la legislatia aplicabila la concursurile de avansare ale agentilor si ofiterilor, prin concurs din sursa interna ;
b) apar apoi reactiile la un text, evident legal. La reactii, domnul Sorin Dumitrascu revine cu o noua postare, ce genereaza, la randul ei, alte reactii.
Reactiile sunt, in opinia mea, de bun simt si am sa explic mai incolo si de ce.
Se desprind doua idei : cea in care si agentii, si ofiterii ar putea sa participe la concursurile de ocupare a functiilor de conducere, asa cum prevede L293 si cea in care doar ofiterii care au un minim 3 ani vechime in specialitatea functiei si a studiilor pot participa la concurs pentru ocuparea functiilor de conducere.
Este evident ca, legal, are dreptate domnul Dumitrascu. Nu are insa si moral. Pentru mine, este iarasi evident ca actuala conducere a DMRU sau a ANP a realizat ilaritatea situatiei si a cautat o metoda sau o hiba prin care sa ingradeasca aceasta participare. Parerea mea este ca nu au reusit ce si-au propus, insa, din toata aceasta poveste, s-a reusit sa se repuna pe tapet prevederile legate de ocuparea functiilor de conducere din Legea functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare.
Desi domnul Sorin Dumitrascu sustine ca nu a avut nicio legatura cu faptul ca legea prevede posibilitatea ca agentii sa participe direct pe functii de conducere, ii reamintesc eu ca a avut. Defapt, sindicatul pe care il conduce a avut suficiente legaturi. Cine doreste, poate observa cui ii apartine initiativa - CLICK AICI.
Ok! Acum un pic la fondul problemei. Din capul locului, fac o precizare : Nu subestimez in niciun fel agentul de penitenciar. Ba din contra, il apreciez pentru tot ce face. Totusi, nu sunt si nu pot fi de acord cu participarea agentilor pe functiile de conducere din penitenciar. Nu este normal, nu este moral, nu este logic. Din prea multe puncte de vedere. O mare parte a opiniilor, le gasiti aici si aici.
Unele imi apartin, cu unele ma declar de acord, pe altele le resping. Eu cred ca avansarea in cariera, ca-i militara, ca-i de fpss sau de simplu functionar public, ar trebui sa se realizeze etapizat, in trepte. Altfel, se duce naiba toata sandramaua.
Am expus in postarea anterioara un set de conditii de accedere pe functiile de conducere, desigur perfectibile, dar, in opinia mea, mai de dorit si cu mult mai putine sanse de a da rateuri in a gasi persoane competente pe functiile vacante.
Nu as dori sa reiau si eu tot ce a spus un anonim intr-un comentariu la una din postarile domnului Dumitrascu, asa ca, oferindu-mi scuzele ca nu i-am cerut permisiunea, o sa postez mai jos opinia dumnealui. Asadar, anonimul :) sustine :
"
" Incheiat citatul.
Asa cum am sustinut si eu anterior, experienta dobandita ca agent nu se poate compara cu experienta dobandita ca ofiter de executie. Domnul Dumitrascu sustine ca, de multe ori, agentii fac munca pe care ar trebui sa o faca ofiterii, doar pentru simplul fapt ca cei din urma ii exploateaza pe cei dintai. Unde? La ce penitenciar? Stiti de ce nu ma declar de acord cu aceasta afirmatie? Pentru ca, daca s-ar fi intamplat asa, sindicatele ar fi intervenit prompt, dar, va zic eu, nu prea e cazul. Dimpotriva, pot sa afirm, din constatari de zi cu zi, ca ofiterii aia de executie stau si 4-5 ore in plus peste program, pe cand agenti, mai rar am vazut. S-a terminat programul legal de 8 ore? Domnul agent, dar si unii ofiteri (nu toti, aici e buba) au plecat acasa. Mai raman cei cu functii de conducere, numiti ori imputerniciti si ofiterii de executie ce doresc sa invete si sa capete experienta pentru a putea concura cu succes pe functiile ce vor fi scoase la concurs. Sunt atat de putine cazuri in care am vazut agenti dispusi sa stea peste program sa capete experienta, invatatura, incat nu pot sa spun decat ca ei constituie exceptii de la regula.
Doar si pentru atat, si nu mi se pare normal ca un agent care, dupa cele 8 ore de program, merge acasa si toceste cele 15 legi ce se vor da la concurs, sa participe in conditii egale cu ofiterul care trage si 10-12-14 ore pe zi.
Din acest motiv, raman la parerea ca era mai bine atunci cand aveam acea rezerva de cadre. Pentru cei mai noi, in rezerva de cadre intrau cei ce demonstrau abilitati si capacitate intelectuala sa poata ocupa functiile deja ocupate, pe masura ce acestea se vacantau.
Fiind in rezerva de cadre, cel selectionat era deja trecut intr-un program de pregatire ce se mula pe specificul functiei pe care urma sa o ocupe in caz de vacantare. Mai mult, atunci cand titularul era in misiuni sau concedii, pretendentul avea ocazia sa se acomodeze din mers cu functia, tinandu-i locul si, astfel, tranzitia era cu mult mai usoara. Nu exista atat haos cum este acum. Sigur ca este posibil sa fii existat si situatii in care anumite persoane erau selectionate in rezerva de cadre pe ochi frumosi, pile sau chiar "sarsanaua" de rigoare, insa, acele situatii, eu le privesc ca fiind exceptii.
Cu riscul ca voi fi acuzat ca sunt de moda veche, asta este opinia mea.
Cu respect,
Muninn.
Nu incetez sa ma tot minunez de vreo doua zile de problema generata de raspunsul MJ la solicitarea domnului Sorin Dumitrascu. 140 de comentarii, la doua articole referitoare la participarea agentilor la concursurile pentru ocuparea functiilor de conducere in sistem si este clar ca avem o problema.
Ia sa vedem despre ce e vorba.
a) Mai intai, apare postarea domnului Sorin Dumitrascu cu privire la interpretarea MJ la solicitarea sa prin care cerea un punct de vedere referitor la legislatia aplicabila la concursurile de avansare ale agentilor si ofiterilor, prin concurs din sursa interna ;
b) apar apoi reactiile la un text, evident legal. La reactii, domnul Sorin Dumitrascu revine cu o noua postare, ce genereaza, la randul ei, alte reactii.
Reactiile sunt, in opinia mea, de bun simt si am sa explic mai incolo si de ce.
Se desprind doua idei : cea in care si agentii, si ofiterii ar putea sa participe la concursurile de ocupare a functiilor de conducere, asa cum prevede L293 si cea in care doar ofiterii care au un minim 3 ani vechime in specialitatea functiei si a studiilor pot participa la concurs pentru ocuparea functiilor de conducere.
Este evident ca, legal, are dreptate domnul Dumitrascu. Nu are insa si moral. Pentru mine, este iarasi evident ca actuala conducere a DMRU sau a ANP a realizat ilaritatea situatiei si a cautat o metoda sau o hiba prin care sa ingradeasca aceasta participare. Parerea mea este ca nu au reusit ce si-au propus, insa, din toata aceasta poveste, s-a reusit sa se repuna pe tapet prevederile legate de ocuparea functiilor de conducere din Legea functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare.
Desi domnul Sorin Dumitrascu sustine ca nu a avut nicio legatura cu faptul ca legea prevede posibilitatea ca agentii sa participe direct pe functii de conducere, ii reamintesc eu ca a avut. Defapt, sindicatul pe care il conduce a avut suficiente legaturi. Cine doreste, poate observa cui ii apartine initiativa - CLICK AICI.
Ok! Acum un pic la fondul problemei. Din capul locului, fac o precizare : Nu subestimez in niciun fel agentul de penitenciar. Ba din contra, il apreciez pentru tot ce face. Totusi, nu sunt si nu pot fi de acord cu participarea agentilor pe functiile de conducere din penitenciar. Nu este normal, nu este moral, nu este logic. Din prea multe puncte de vedere. O mare parte a opiniilor, le gasiti aici si aici.
Unele imi apartin, cu unele ma declar de acord, pe altele le resping. Eu cred ca avansarea in cariera, ca-i militara, ca-i de fpss sau de simplu functionar public, ar trebui sa se realizeze etapizat, in trepte. Altfel, se duce naiba toata sandramaua.
Am expus in postarea anterioara un set de conditii de accedere pe functiile de conducere, desigur perfectibile, dar, in opinia mea, mai de dorit si cu mult mai putine sanse de a da rateuri in a gasi persoane competente pe functiile vacante.
Nu as dori sa reiau si eu tot ce a spus un anonim intr-un comentariu la una din postarile domnului Dumitrascu, asa ca, oferindu-mi scuzele ca nu i-am cerut permisiunea, o sa postez mai jos opinia dumnealui. Asadar, anonimul :) sustine :
"
Dle Dumitrașcu,
Textul de lege e clar și fără echivoc, așa bun sau rău cum este. Nu s-a pus problema interpretării în alt sens decât cel prezentat de dumneavoastră. Discuțiile, în majoritatea lor, au avut ca temă nerespectarea unor principii de promovare echilibrate și “cursive”, lipsa unor criterii clare și adecvate de selecție pentru fiecare funcție, impactul creat de actul normativ în forma de astăzi, toate discutate la modul cel mai general. Faptul că ați transpus argumentele aduse, dintr-o dezbatere de principiu într-un așa-zis “război al corpurilor”, ba mai mult, proiectându-le chiar și în plan personal, îmi demonstrează o umbră de subiectivism și nițică patimă. Mai ales că, personal, ați demonstrat că se poate. Dar nu discutăm de excepții…
Dumneavostră susțineți, clar și răspicat, pentru argumentarea egalității de șansă: “De ce n-ar fi concurs liber intre ofiterii si agentii cu acelasi nivel de experienta si de studii?”. La prima vedere, afirmația pare corectă. De fapt, inexactitatea fiind “strecurată” subtil. Dacă până acum nu ați înțeles sau eu nu am fost foarte explicit, vă spun răspicat că sunt întru totul pentru egalitatea de șanse, dar… plecând de la condiții egale. Dacă studiile și modul lor de “absolvire”le voi admite ca fiind la același… nivel, în schimb, despre experiență egală ar fi multe de spus… mult prea multe…
Colegului care, cu emfază, perora despre prevederile constituționale referitoare la egalitatea de șanse, “interpretându-le” într-un mod stricto sensu, i-aș sugera să analizeze acele articole și în contextul (imaginar, prin modificarea legii) acordării de șanse… egale și celor din sursă externă, la concurs direct cu cei din sistem, ba mai mult de atât, acordarea acelorași șanse cu ale lor – cei cu studii superioare, și tot prin modificarea legii (293/2004), și celor având doar bacalaureatul, sau chiar fără…
Am exagerat intenționat tocmai pentru a evidenția importanța egalității condițiilor de la care se pleacă pentru acordarea de șanse egale. O fi zăcând bastonul de mareșal în ranița fiecărui soldat, dar acesta nu e bagheta magică. Acel “baston” (a se citi diploma de licență) nu dă nimănui, așa, brusc… aripi. Aceste aripi cresc încet, pană cu pană și fulg cu fulg, iar zborul se învață cu încercări de la mică înălțime, înălțime ce va crește o dată cu experiența și antrenamentul. Altfel, există riscul frângerii… Și e păcat. Credeți-mă că știu astfel de “zburători”, și mă doare că îi văd aproape striviți și covârșiți de greutatea… stelelor/răspunderilor. Tot așa cum sunt și ofițeri de “carieră” cu… trenul de decolare blocat.
Vă repet ideea că îmi respect toți colegii, indiferent de nume, grad sau funcție, atât timp cât descopăr în ei Omul. În schimb, desfid prostia, aroganța, lipsa bunului simț și a logicii, la fel ca și incompetența, neseriozitatea, necinstea sau lașitatea – indiferent de nume, grad și funcție.
Cu stimă, al dumneavoastrăAsa cum am sustinut si eu anterior, experienta dobandita ca agent nu se poate compara cu experienta dobandita ca ofiter de executie. Domnul Dumitrascu sustine ca, de multe ori, agentii fac munca pe care ar trebui sa o faca ofiterii, doar pentru simplul fapt ca cei din urma ii exploateaza pe cei dintai. Unde? La ce penitenciar? Stiti de ce nu ma declar de acord cu aceasta afirmatie? Pentru ca, daca s-ar fi intamplat asa, sindicatele ar fi intervenit prompt, dar, va zic eu, nu prea e cazul. Dimpotriva, pot sa afirm, din constatari de zi cu zi, ca ofiterii aia de executie stau si 4-5 ore in plus peste program, pe cand agenti, mai rar am vazut. S-a terminat programul legal de 8 ore? Domnul agent, dar si unii ofiteri (nu toti, aici e buba) au plecat acasa. Mai raman cei cu functii de conducere, numiti ori imputerniciti si ofiterii de executie ce doresc sa invete si sa capete experienta pentru a putea concura cu succes pe functiile ce vor fi scoase la concurs. Sunt atat de putine cazuri in care am vazut agenti dispusi sa stea peste program sa capete experienta, invatatura, incat nu pot sa spun decat ca ei constituie exceptii de la regula.
Doar si pentru atat, si nu mi se pare normal ca un agent care, dupa cele 8 ore de program, merge acasa si toceste cele 15 legi ce se vor da la concurs, sa participe in conditii egale cu ofiterul care trage si 10-12-14 ore pe zi.
Din acest motiv, raman la parerea ca era mai bine atunci cand aveam acea rezerva de cadre. Pentru cei mai noi, in rezerva de cadre intrau cei ce demonstrau abilitati si capacitate intelectuala sa poata ocupa functiile deja ocupate, pe masura ce acestea se vacantau.
Fiind in rezerva de cadre, cel selectionat era deja trecut intr-un program de pregatire ce se mula pe specificul functiei pe care urma sa o ocupe in caz de vacantare. Mai mult, atunci cand titularul era in misiuni sau concedii, pretendentul avea ocazia sa se acomodeze din mers cu functia, tinandu-i locul si, astfel, tranzitia era cu mult mai usoara. Nu exista atat haos cum este acum. Sigur ca este posibil sa fii existat si situatii in care anumite persoane erau selectionate in rezerva de cadre pe ochi frumosi, pile sau chiar "sarsanaua" de rigoare, insa, acele situatii, eu le privesc ca fiind exceptii.
Cu riscul ca voi fi acuzat ca sunt de moda veche, asta este opinia mea.
Cu respect,
Muninn.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)