Despre şefi şi despre şefie!

De-a lungul vremii, în sistemul penitenciar, am vazut şefi, şefuţi şi şefuleţi, oameni de toate categoriile, de la cei de toată isprava - stimaţi şi apreciaţi de majoritatea colaboratorilor, până la cei de cea mai de jos speţă umană. De altfel, sistemul penitenciar este plin de şefi. Majoritatea angajaţilor sunt şefi, pornind de la cel mai mic şef ("O escortă este formată din cel puţin doi agenţi, din care unul este şef") şi terminând cu domnul director general.
Noi suferim de şefie. Dorim să ne alinte lumea ca şefi, să ne linguşească, să se uite la noi ca la zei. Nu toată lumea este aşa, dar marea majoritate se încadrează în descriere.
În sistemul penitenciar, am văzut oameni care au pus şi pun mult suflet la locul de muncă, oameni care construiesc (nu la construcţii ma refer), oameni care sudează echipe, oameni care îşi lasă o părticică din viaţa lor, la locul de muncă, dar am văzut şi oameni fără caracter, oameni superficiali, oameni perverşi, a căror singură preocupare a fost să dea în şeful lor, în colegul de lângă, chiar şi în cei pe care îi coordonează, de teamă că aceştia ar putea să le ia, cândva, locul de şef.
Din nefericire, cei din prima categorie devin din ce în ce mai puţini.
Pe bună dreptate, suntem aproape lipsiţi de repere morale.
Cei pe care încă îi mai avem, trebuie să dispară. Nu contează cum, ei trebuie "să ne lase". Să ne lase, să ce? Să ne guvernăm cum ştim noi, vine şi răspunsul. Şi, de cele mai multe ori, lipsa de experienţă, lipsa de pregătire profesională, lipsa de caracter, te duc la ratare. Să zici mersi dacă scapi doar revocat din funcţie. Există marea şansă să fii dat chiar pe mâna Parchetului. Asta se întâmplă dacă dorinţa de a te realiza material este cea care te mână pe tine în luptă.

Stimaţi colegi,
Stimaţi actuali şi viitori şefi,
Fiţi conştienţi de rolul pe care îl aveţi! Încercaţi să deveniţi, dacă nu sunteţi, repere morale! Fiţi flexibili! Fiţi umani! Fiţi corecţi, oneşti şi cinstiţi! Sudaţi echipa pe care o coordonaţi! Implicaţi-vă colaboratorii în munca pe care o desfăşuraţi! Delegaţi din actul managerial! Identificaţii pe cei ce au calităţile de mai sus, încurajaţi-i şi sprijiniţi-i să-şi dorească să promoveze la rândul lor în posturi de şefi, să înveţe că trebuie să-şi asume responsabilităţi! Apreciaţi de fiecare dată, cu o vorbă bună, rezultatele! Atrageţi atenţia când s-a greşit, dacă eroarea este neintenţionată sau se datorează volumului mare de activităţi sau lipsei de personal! Nu vă mai grăbiţi cu sesizările către comisiile de disciplină! Dacă greşeala este repetată sau a fost făcută din cauza lipsei de interes sau a relei intenţii, atunci da, sesizaţi comisia! Stimulaţi-vă colegii, ori de câte ori aveţi ocazia! Încurajaţi-le efortul, călăuziţi-le paşii!
Nu încurajaţi nemunca! Nu încurajaţi fuga de răspundere! Nu încurajaţi lipsa de verticalitate! Fiţi fermi când e vorba de principii!

Poate că, prin ce voi spune acum, îmi voi pune o bună parte din opinia publică penitenciară în cap, dar îmi asum riscul. La nivel de sistem penitenciar s-a comis, după părerea mea, o greşeală. La presiunea sindicatelor, s-a permis tuturor angajaţilor sistemului să poată candida pe funcţii de şefi, de la şefi de birouri, până la directori. Mare eroare! Acest tip de promovare extrem de rapidă, pentru unii de la agent în postul de pază, în şef serviciu pe nu ştiu unde, a dăunat extrem de mult sistemului penitenciar. În prezent, eroarea s-a corectat, dar mulţi din cei promovaţi ca urmare a erorii au rămas. Sigur, sunt şi oameni de calitate printre cei care au promovat atunci, dar incomparabil mai puţini decât ne-am fi dorit. Cinste celor care au fost suficient de maturi, să poată face faţă în posturile în care au promovat.
Nu e vorba aici de discriminare faţă de agenţi, de exemplu, ci de o promovare în trepte. Trecerea prea bruscă de la funcţii de execuţie, la funcţii de top management a creat o multitudine de probleme. Exemplele sunt nenumărate, însă eu nu le voi oferi, pentru că nu ţintesc să atac un om sau altul. Aici discutăm de principii.

Mai tinerilor mei colegi ofiţeri şi agenţi,
Învăţaţi să aveţi răbdare. Experienţa se câştigă arzănd etapă, cu etapă şi nu sărind peste ele. O să vină şi vremea voastră, dacă vă veţi dovedi oameni de calitate. Poate că aveţi neşansa să aveţi lângă voi un şef care nu apreciază calităţile punctate în postare. Nu-i nimic, nu disperaţi! Aveţi timp! Tineţi minte, timpul curge în favoarea voastră şi în defavoarea lor. Azi pot să fie, mâine probabil că vă vor părăsi, la fel de repede precum au venit. Dacă voi sunteţi valoroşi, cineva vă va vedea. Totul este să rămâneţi calmi, să munciţi cu pasiune şi cu sârg. Dacă veţi constata că un om a promovat pe alte principii deccât competenţa şi calităţile lui morale şi intelectuale, nu-l copiaţi! Poate că, copiindu-l, veţi avea succesul aşteptat, însă calitatea voastră umană va fi iremediabil afectată. Un compromis atrage, după sine, un altul şi tot aşa, până veţi constata că întreaga dumneavoastră carieră este construită numai pe compromisuri morale.
Nu vă doriţi să accedeţi pe funcţii, prin "săpatul" celor ce le ocupă. Este cea mai dăunătoare modalitate de a promova. Ne distruge ca oameni. Azi o veţi face dumneavoastră, mâine o vor face alţii cu dumneavoastră. Unde ajungem aşa? Motive se vor găsi, iar dacă nu se vor găsi, se vor inventa. Ce contează că veţi fi subiectul unei erori şi victima unui complot? Mai bine zis, pentru cine mai contează?
Nu există o reţetă care să alunge dezamăgirea. Dezamăgiţi probabil că aţi fost şi probabil că veţi mai fi. Tot ce contează este să nu lăsaţi ca dezamăgirea să afecteze calitatea muncii voastre. Atunci veţi suferi dezamăgire, după dezamăgire.

Despre şefi şi şefie, putem discuta la infinit, dar, totuşi, cam atât pentru azi.
Închei cu o rugăminte :
Fiţi buni şi fiţi morali!

Cu deosebită consideraţie,
Muninn.