Buna seara, oameni buni!
Domnul Sorin Dumitrascu, dupa lupte seculare, a reusit sa obtina un tabel cu numarul de imputerniciti din unitatile teritoriale. Din pacate, tabelul nu contine si numarul de imputerniciri de la nivelul aparatului central. Ar fi interesant de stiut cati imputerniciti sunt si pe acolo.
Despre imputerniciri, am mai scris si anul trecut. Cine doreste sa revada, o poate face aici.
De la postarea de atunci, mi-am completat imaginea referitoare la aceste imputerniciri si mi-am format opinia ca nu sunt bune. Cel imputernicit nu va avea niciodata autoritatea unui titular si asta e doar una din probleme.
Cea mai buna solutie pentru acoperirea posturilor vacante ramane tot concursul, dar nu asa cum s-a desfasurat in ultimii ani. Cred in concursuri, insa conditiile de participare trebuiesc modificate. Nu mi se pare normal sa participe oricine la aceste concursuri. Nu mi se pare normal ca, direct din functie de executie sau, mai rau, direct din agent, sa te cocotezi pe functie de top management, indiferent de cat de inteligent ai fi.
Ce parere aveti de urmatorul tablou :
- conditie de accedere pe functie de ofiter de executie - minim 3 ani vechime in specialitatea postului ;
- conditie de accedere pe functie de sef birou - minim 3 ani ca ofiter de executie in specialitatea postului ;
- conditie de accedere pe functie de sef serviciu - minim 2 ani ca sef birou ;
- conditie de accedere pe functie de director - minim 2 ani ca sef serviciu....
Lista ar putea continua, dar si suferi modificari.
Sunt poate comunist, asa cum ma acuzau unii colegi, insa nu mi se pare normal ca un agent sa ajunga director de penitenciar ( vezi cazul Halchin, la Arad). Ce experienta poate avea un asemenea om? A tocit 10 legi si are un licar de intelgenta, poate, dar nu cred ca asta il si face un bun top manager. Mama invataturii ramane, in opinia mea, EXPERIENTA.
Cu mult respect,
Muninn.
duminică, 30 ianuarie 2011
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Birocratie!....sa ne traiesti!
Salutare, oameni buni!
Mai intai, definitiile :
Mai intai, definitiile :
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink
BIROCRAȚÍE f. 1) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocraților. [Art. birocrația; G.-D. birocrației; Sil. -cra-ți-e] /
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
Stimati colegi,
Azi, in zi de week-end, stau, ma intreb si va intreb si pe voi : Oare doar sistemul nostru penitenciar este asa cum este sau starea lui este consecinta starii intregii societati romanesti? Oare vina este la noi sau vine de undeva de mai sus?
Cateva chestiuni ...
Multitudinea de hartii ce trebuiesc completate, intocmite, redactate, bibilite sau ce dracu mai trebuie sa mai faci cu ele ne sufoca. Comandantii de sectii sunt inglodati in hartii si hartiute. Educatorii si psihologii la fel. Zilnic, in penitenciare, se tine cate o comisie, ca-i de individualizare, ca-i de risc, ca-i de liberare, ca-i de disciplina sau dracu mai stie ce, nici ca mai conteaza. Conteaza ca o buna parte din timp ne-o petrecem intocmind si analizand hartii. Am senzatia ca am uitat care este rolul nostru. Chiar, o intrebare buna : Care mai este rolul nostru? Doar sa custodiem? Cand sa mai ai timp sa reeduci si sa reintegrezi, cand tu nu mai ai timp sa vezi, la fata, obiectul muncii?
Din punctul meu de vedere, daca ar trebui sa te limitezi strict la programul de 8 ore, ar insemna sa abandonezi obiectul muncii, in favoarea hartogariei. Normal ca atunci iti lungesti programul cu 2, 3, 4 ore. Cand programul tau ajunge de 10-12 ore pe zi, cand sa te mai refaci? Cum sa-ti incarci bateriile pentru a doua zi?
Si nu e numai asta. Prostia nu se termina totusi aici. Avem legislatie, pe care, in mod normal, ar trebui sa o respectam. Nu se poate, de multe ori, datorita lipsei de fonduri. Atunci, tu, decidentule, va trebui sa improvizezi, sa carpesti. Daca carpelile tale nu sunt bune si iti bubuie undeva, nu te iarta nici tata mare. Daca te plangi ca nu poti respecta anumite prevederi din lipsa de bani, e clar, nu esti un bun manager si administrator. Daca lasi la o parte formalismul si te orientezi catre rezultate, vei suporta consecintele controalelor care te vor prinde descoperit pe hartii. Ce conteaza ca tu ai rezultate foarte bune? Nu ai intocmit nu stiu ce balarie care oricum nu are nicio consecinta asupra muncii tale, decat ca iti ingreuneaza si mai mult activitatea, esti bun de plata, nene! Daca esti in gratii, te alegi cu cel putin o atentionare scrisa. Daca nu esti, ti-ai futut norocul.
Daca te tii de partea scriptica si esti la punct cu hartiile, nu ai suficiente rezultate si iarasi esti bun de plata. Daca respecti strict prevederile legislative si iese rau ca nu ai fost si tu flexibil mergand in spiritul legii in anumite cazuri si nu pe litera ei, ai parte de : "Ce dracu, ba! Nu te-ai orientat si tu?", deci - lipsa de tact, lipsa de orientare.
E frustrant, dar asta e realitatea societatii romanesti. Ce mai e de facut, oameni buni?
Va urma....
Sa aveti un week-end linistit, placut si odihnitor!
Cu bine,
Muninn.
P.S. (Later edit) - Un om important in viata mea avea o vorba - Mortii se ingroapa cu pamant si vii cu acte!. E un sfat bun. Vreti sa rezistati pe functii, ingropati-va in hartii. Asta nu inseamna ca v-ati si facut cu simt de raspundere treaba, insa aveti o sansa sa ramaneti unde sunteti, in caz de "Doamne fereste!".
joi, 27 ianuarie 2011
Glorie sau.....lantul ce te inconvoaie?
Seara buna, dragii mei!
Lansez o provocare, intrebandu-va scurt : ce va motiveaza sa munciti in sistemul penitenciar? Salariul? Prestanta uniformei? Siguranta locului de munca? Constiinta? Patriotismul? Sunt curios! In ultima perioada, mi-am tot pus aceasta intrebare.
Azi, sunt obosit! Prea multe discutii, multe dintre ele purtate cu peretii. Dureros! Desi ai argumente solide, cel caruia i le impartasesti, nefiind interesat, nu le aude sau daca le aude, nu le asculta.
E frustrant cand vezi oameni tineri, oameni care se presupune ca ar trebui sa aduca acea schimbare de mentalitate, ca se declara invinsi de un sistem invechit. E pacat! Ar trebui sa lupte pentru principii si idealuri, dar presupun ca punga e mai importanta decat valorile si principiile.
Adevarul este ca iti risti prea mult pielea vorbind, cel putin cand esti mic si nu prea contezi. Reusesti sa-ti faci o caruta de dusmani, unii dintre ei oameni grei.
Pe cale de consecinta, invatati din greselile mele :) : Ascultati, plecati capul, aveti rabdare si muscati-va limba, chiar si atunci cand stiti ca aveti dreptate! Veti avea mult mai mult de castigat.
Principiul conform caruia "Capul plecat, sabia nu-l taie, dar cu siguranta, lantul inconvoaie!" e vechi, cei mai multi il cunoasteti si, desi are si un revers al medaliei, multi il aplica cu succes. Ce sa zic? Depinde de ce vreti voi de la viata. Doriti un parcurs lin, dar lipsit de glorie? Atunci, taceti! Doriti glorie, cu riscul de a zbura cat colo cand deranjati, atunci vorbiti, fiti vocali, tineti la principii si idei!
Cu bine,
Muninn.
Lansez o provocare, intrebandu-va scurt : ce va motiveaza sa munciti in sistemul penitenciar? Salariul? Prestanta uniformei? Siguranta locului de munca? Constiinta? Patriotismul? Sunt curios! In ultima perioada, mi-am tot pus aceasta intrebare.
Azi, sunt obosit! Prea multe discutii, multe dintre ele purtate cu peretii. Dureros! Desi ai argumente solide, cel caruia i le impartasesti, nefiind interesat, nu le aude sau daca le aude, nu le asculta.
E frustrant cand vezi oameni tineri, oameni care se presupune ca ar trebui sa aduca acea schimbare de mentalitate, ca se declara invinsi de un sistem invechit. E pacat! Ar trebui sa lupte pentru principii si idealuri, dar presupun ca punga e mai importanta decat valorile si principiile.
Adevarul este ca iti risti prea mult pielea vorbind, cel putin cand esti mic si nu prea contezi. Reusesti sa-ti faci o caruta de dusmani, unii dintre ei oameni grei.
Pe cale de consecinta, invatati din greselile mele :) : Ascultati, plecati capul, aveti rabdare si muscati-va limba, chiar si atunci cand stiti ca aveti dreptate! Veti avea mult mai mult de castigat.
Principiul conform caruia "Capul plecat, sabia nu-l taie, dar cu siguranta, lantul inconvoaie!" e vechi, cei mai multi il cunoasteti si, desi are si un revers al medaliei, multi il aplica cu succes. Ce sa zic? Depinde de ce vreti voi de la viata. Doriti un parcurs lin, dar lipsit de glorie? Atunci, taceti! Doriti glorie, cu riscul de a zbura cat colo cand deranjati, atunci vorbiti, fiti vocali, tineti la principii si idei!
Cu bine,
Muninn.
miercuri, 26 ianuarie 2011
Lipsa opiniei critice - lipsa de curaj sau.....?
Buna seara, oameni buni!
A fost si inca este vremea bilanturilor. Unitatile teritoriale au terminat, iar directiile structurii centrale sunt pe cale sa le finalizeze si ele. Ar fi extrem de interesant de stiut la cate din aceste bilanturi au existat si pareri critice. As paria ca prea putine. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adeptul criticilor distructive. Nu agreez oamenii care critica doar de dragul de a critica, insa, cand li se cer idei si solutii, bat in retragere, spunand ca nu e asta rolul lor si ca pentru asta sunt platiti cei care sunt in drept sa ia decizii. E un punct de vedere pe care, insa, eu nu-l impartasesc. Daca as fi manager, m-ar bucura sa am parte de critici constructive, de un concurs de idei pentru imbunatatirea si eficientizarea muncii. Rar mi s-a intamplat sa intalnesc totusi asemenea manageri. Sunt rari si nu sunt convins ca sunt si foarte apreciati. Desigur, este usor sa cazi in cealalta extrema, cea in care nu mai esti capabil sa iei nicio decizie de unul singur si sa apelezi mereu la CCR sau alte forme de sedinte de consultare. Am intalnit si asemenea manageri. Unitatea se scalda in haos si, Doamne!, toti se rugau sa se sfarseasca odata.
Nu vreau sa divaghez prea mult. Ideea postarii este legata de faptul ca nu ne mai ascultam colegii, indiferent de functia si gradul lor. Daca vreunul indrazneste sa scoata capul, va fi privit ca un element subversiv si se va cauta inlaturarea lui. Sunt convins ca disciplina este buna, insa cand doar ea te guverneaza ca individ, pot sa-ti prevad ca nu vei merge prea departe, decat printr-un frumos concurs de imprejurari.
Am avut sedinta de bilant si am ramas cu un mare regret. Nu am avut curajul, subliniez, nu am avut curajul sa spun ce am avut de spus. O parte din mine imi spune ca am procedat bine - pentru ce sa ma leg eu la cap, daca capul nu ma doare sau ce ma intereseaza pe mine ca sistemul ar putea fi eficientizat? who cares! - , dar cealalta parte a mea ma acuza ca am fost un las, ca poate acolo, undeva in prezidiu, cineva ar fi fost interesat sa auda si altceva decat cum toti ne laudam cu munca noastra. Oare ma insel? Sper totusi ca nu......
Cu bine,
acelasi Muninn.
A fost si inca este vremea bilanturilor. Unitatile teritoriale au terminat, iar directiile structurii centrale sunt pe cale sa le finalizeze si ele. Ar fi extrem de interesant de stiut la cate din aceste bilanturi au existat si pareri critice. As paria ca prea putine. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adeptul criticilor distructive. Nu agreez oamenii care critica doar de dragul de a critica, insa, cand li se cer idei si solutii, bat in retragere, spunand ca nu e asta rolul lor si ca pentru asta sunt platiti cei care sunt in drept sa ia decizii. E un punct de vedere pe care, insa, eu nu-l impartasesc. Daca as fi manager, m-ar bucura sa am parte de critici constructive, de un concurs de idei pentru imbunatatirea si eficientizarea muncii. Rar mi s-a intamplat sa intalnesc totusi asemenea manageri. Sunt rari si nu sunt convins ca sunt si foarte apreciati. Desigur, este usor sa cazi in cealalta extrema, cea in care nu mai esti capabil sa iei nicio decizie de unul singur si sa apelezi mereu la CCR sau alte forme de sedinte de consultare. Am intalnit si asemenea manageri. Unitatea se scalda in haos si, Doamne!, toti se rugau sa se sfarseasca odata.
Nu vreau sa divaghez prea mult. Ideea postarii este legata de faptul ca nu ne mai ascultam colegii, indiferent de functia si gradul lor. Daca vreunul indrazneste sa scoata capul, va fi privit ca un element subversiv si se va cauta inlaturarea lui. Sunt convins ca disciplina este buna, insa cand doar ea te guverneaza ca individ, pot sa-ti prevad ca nu vei merge prea departe, decat printr-un frumos concurs de imprejurari.
Am avut sedinta de bilant si am ramas cu un mare regret. Nu am avut curajul, subliniez, nu am avut curajul sa spun ce am avut de spus. O parte din mine imi spune ca am procedat bine - pentru ce sa ma leg eu la cap, daca capul nu ma doare sau ce ma intereseaza pe mine ca sistemul ar putea fi eficientizat? who cares! - , dar cealalta parte a mea ma acuza ca am fost un las, ca poate acolo, undeva in prezidiu, cineva ar fi fost interesat sa auda si altceva decat cum toti ne laudam cu munca noastra. Oare ma insel? Sper totusi ca nu......
Cu bine,
acelasi Muninn.
marți, 25 ianuarie 2011
Am revenit! ....si nu mai plec....:)
Salutare, oameni buni!
Desi nu s-ar spune, tinand cont de zambetul din titlu, nu sunt deloc vesel. Sunt chiar trist (oh my, iarasi o sa am parte de comentarii, gen : "tristule", "esti un trist"). Si ce daca sunt trist. Ii pasa cuiva? Ei as, ba pe dracu. Ne bucuram cand vedem ca altora nu le merge bine. Ne radem in barba. Nu ne pasa deloc de dei din jur, iar asta este trista realitate a neamului romanesc. Defapt, cred ca asta e realitatea omului de azi, indiferent carei natiuni apartine. Nu mai avem timp de noi, nu mai avem timp sa ne bucuram de nimic.
Am decis sa revin in blogosfera. Nu-mi voi face publicitate, nu voi aminti cuiva de existenta blogului. Cei interesati, il vor cauta si fara promovare.
Trebuie sa vin cu o explicatie legata de ultima postare, cea care a ramas suspendata, in eter. Am primit un mail legat de ce s-a intamplat la Penitenciarul Rahova si la vizita CPT. Ce s-a intamplat acolo, a fost o mizerie, care ar fi meritat dezbatuta la scena deschisa, insa cel ce mi-a trimis acel mail, m-a rugat ulterior sa nu-l public, pentru ca i-as fi facut un deserviciu. Desi interesant, am decis, totusi, sa ma conformez rugamintii.
Citind si recitind ce mi-a fost trimis si, punand cap la cap alte elemente pe care le-am aflat ulterior, pot concluziona totusi ca :
- degeaba muncesti de-ti sar capacele si ajungi in varf, este suficient sa se intample ceva, care, de regula, nu prea tine de tine, dar care ti se poate imputa, ca sa ajungi, intr-o clipita, din "om de exceptional", in "om bun de luatu-i capul" ;
- in viata, fara un dram de noroc, nu vei ajunge departe ;
- istoria se repeta, de asta ar trebui sa tinem cont cu totii. Azi decizi tu sa curmi pe nedrept destinul profesional al cuiva, insa, maine, altul poate face la fel cu tine si tot atat de nedrept. Este frustrant, insa asta e o alta realitate a zilelor noastre. Societatea in care traim este o jungla, populata cu cele mai feroce animale. Cum au simtit gustul sangelui, poti sa fii sigur ca vor ataca in haita, pana nu va ramane o farama din bietul animal ranit.
Vorbeam si continuu sa vorbesc despre schimbare. Inca mai cred in ea, desi simt ca sentimentul paleste pe zi ce trece. Oare sunt un visator? Oare sunt doar un idealist fara speranta? Nu ma pot schimba si asta cred ca va duce, incet - incet, catre un mare rateu profesional.
Poate ca asta imi este soarta, poate ca voi reusi in alte parti, poate ca in alte parti voi avea acel dram de noroc care, mai mereu in acest sistem, mi-a lipsit....poate....parca prea multi de poate.....
Seara buna, dragii mei!
Desi nu s-ar spune, tinand cont de zambetul din titlu, nu sunt deloc vesel. Sunt chiar trist (oh my, iarasi o sa am parte de comentarii, gen : "tristule", "esti un trist"). Si ce daca sunt trist. Ii pasa cuiva? Ei as, ba pe dracu. Ne bucuram cand vedem ca altora nu le merge bine. Ne radem in barba. Nu ne pasa deloc de dei din jur, iar asta este trista realitate a neamului romanesc. Defapt, cred ca asta e realitatea omului de azi, indiferent carei natiuni apartine. Nu mai avem timp de noi, nu mai avem timp sa ne bucuram de nimic.
Am decis sa revin in blogosfera. Nu-mi voi face publicitate, nu voi aminti cuiva de existenta blogului. Cei interesati, il vor cauta si fara promovare.
Trebuie sa vin cu o explicatie legata de ultima postare, cea care a ramas suspendata, in eter. Am primit un mail legat de ce s-a intamplat la Penitenciarul Rahova si la vizita CPT. Ce s-a intamplat acolo, a fost o mizerie, care ar fi meritat dezbatuta la scena deschisa, insa cel ce mi-a trimis acel mail, m-a rugat ulterior sa nu-l public, pentru ca i-as fi facut un deserviciu. Desi interesant, am decis, totusi, sa ma conformez rugamintii.
Citind si recitind ce mi-a fost trimis si, punand cap la cap alte elemente pe care le-am aflat ulterior, pot concluziona totusi ca :
- degeaba muncesti de-ti sar capacele si ajungi in varf, este suficient sa se intample ceva, care, de regula, nu prea tine de tine, dar care ti se poate imputa, ca sa ajungi, intr-o clipita, din "om de exceptional", in "om bun de luatu-i capul" ;
- in viata, fara un dram de noroc, nu vei ajunge departe ;
- istoria se repeta, de asta ar trebui sa tinem cont cu totii. Azi decizi tu sa curmi pe nedrept destinul profesional al cuiva, insa, maine, altul poate face la fel cu tine si tot atat de nedrept. Este frustrant, insa asta e o alta realitate a zilelor noastre. Societatea in care traim este o jungla, populata cu cele mai feroce animale. Cum au simtit gustul sangelui, poti sa fii sigur ca vor ataca in haita, pana nu va ramane o farama din bietul animal ranit.
Vorbeam si continuu sa vorbesc despre schimbare. Inca mai cred in ea, desi simt ca sentimentul paleste pe zi ce trece. Oare sunt un visator? Oare sunt doar un idealist fara speranta? Nu ma pot schimba si asta cred ca va duce, incet - incet, catre un mare rateu profesional.
Poate ca asta imi este soarta, poate ca voi reusi in alte parti, poate ca in alte parti voi avea acel dram de noroc care, mai mereu in acest sistem, mi-a lipsit....poate....parca prea multi de poate.....
Seara buna, dragii mei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)