Luaţi ce e bun!

Stimaţi colegi,
Cu toate că am sperat că voi vedea şi completări la postarea de azi, acestea nu au mai sosit. Vă înţeleg! Suntem ocupaţi, suntem grăbiţi, citim şi ne vedem de ale noastre. Totuşi, părerile voastre contează. Contează pentru cititorii blogului, contează şi pentru mine. Realizez astfel şi eu că efortul depus nu este unul în van.
Uneori, m-am gândit să renunţ. E greu să pregăteşti o postare, altfel decât una de genul primului articol al acestui blog. E greu să o concepi. Totuşi, am mers înainte şi probabil că voi mai merge. Câtă vreme cred că am ceva de spus şi câtă vreme se va găsi cineva interesat să citească, voi continua să o fac. Mai scriu şi pentru colegii tineri ce sunt la început de drum. Îmi amintesc că mi-am dorit şi eu să pot întreba pe cineva, ceva despre sistemul penitenciar. Cum să mă port? Ce decizie să iau la un moment dat? Cum e mai bine să procedez într-o anume situaţie?
Răspunsurile le-am găsit, mai târziu, în oameni de calitate, oameni de valoare, atât agenţi, cât şi ofiţeri. Pe lângă nonvalori, sunt mulţi în faţa cărora merită să-ţi scoţi pălăria şi să le strângi mâna cu putere şi căldură. Sunt convins că oricare dintre noi a întâlnit şi astfel de oameni. De fapt, doar ei mi-au dat mereu tăria să pot merge mai departe. De la fiecare am căutat să iau ce e mai bun. În ce măsură am şi reuşit, nu ştiu să vă spun, dar încerc mereu să rămân pe aceeaşi linie.
Nu mi-e ruşine să recunosc că încă învăţ. Învăţ de la agentul de pe secţie, de la lucrătorul de evidenţă deţinuţi, de la şeful de punct de lucru, de la şeful de escortă, de la educatori, de la psihologi, de la şefii de servicii şi de la directori. De la fiecare am câte ceva de învăţat. În orice compartiment găseşti cel puţin câte un lucrător destoinic, un profesionist, pe lângă care toţi ceilalţi se formează. Durează ceva până îi găsesc, dar apoi ascult cu nesaţ orice doresc să-mi spună despre activitatea pe care o desfăşoară.

O mică paranteză,
Ca tânăr angajat, am avut norocul să fiu îndrumat de unul din cei mai destoinici subofiţeri ai sistemului. Nu am să-l uit niciodată! Deşi venisem să-i iau "ciolanul", nea Gabi m-a sprijinit şi m-a învăţat tot ce ştia domnia sa. Fiind încă prea tânăr, de multe ori, din entuziasm, aveam tendinţa de a lua decizii pripite, dar norocul meu a fost că "nea Gabi" era acolo. Mă corecta din priviri şi îmi explica apoi unde greşeam. Un om deosebit, un caracter deosebit. Nu l-am auzit niciodată criticându-şi colegii, ba chiar lua poziţie ori de câte ori observa vreun coleg alunecând în această direcţie. Nu mi-a fost şi nu îmi va fi niciodată ruşine să recunosc că îi datorez atâtea. M-a format, m-a încurajat, m-a sprijinit. După vreo două - trei săptămâni de acomodare, nea Gabi a plecat în concediu. M-am trezit singur, în faţa unor documente importante, în faţa unor situaţii dificile, iar nea Gabi nu mai era acolo să mă sfătuiască. Încet-încet, mi-am luat soarta în propriile-mi mâini şi a trebuit să înfrunt şi singur problemele. Recunosc, totuşi, că l-am mai sunat de câteva ori bune pe nea Gabi, atunci când simţeam că exista riscul să greşesc sau când aveam dubii cu privire la o situaţie sau alta.
Cu toate că a rămas doar subofiţer, ca şi calitate umană depăşea, cu mult, mulţi ofiţeri cu care am relaţionat de-a lungul vremii.
Pentru tot ce m-ai învăţat şi pentru modul cum m-ai format, îţi mulţumesc, nea Gabi!

Stimaţi colegi,
Sunt convins că şi voi aţi întâlnit astfel de oameni! Pe cei mai tineri, îi sfătuiesc să caute să-i găsească pe profesionişti şi să-i asculte cu interes. De cele mai multe ori, ideile bune le primeşti de unde poate că nici nu te aştepţi. Important este să rămâi deschis şi să nu crezi că eşti deţinătorul adevărului absolut. Să nu trăieşti niciodată cu impresia că tu ştii tot şi că nimeni nu gândeşte mai bine decât tine. Este cea mai mare greşeală pe care o poţi comite.
Să nu-ţi fie ruşine să întrebi! Nu-ţi vor cădea galoanele!
Rămâi optimist, indiferent de cât de negru e norul! Nu uita că, după orice furtună, obligatoriu iese şi soarele.
Zâmbeşte colegilor tăi! Nu zâmbi fals, ci fă-o din tot sufletul.
Contrar unor opinii, tinere coleg, a fi elegant şi diplomat, nu te face un linguşitor. A fi dispus să-ţi sacrifici din timpul tău liber pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu, nu te face o slugă a şefilor tăi. Dacă tu te simţi bine făcând astea, nu ţine cont de cârcotelile unor neaveniţi. Întotdeauna vor exista şi astfel de specimene. Nu le da importanţă, oricum nu ei îţi dau de mâncare.
Dacă ţi-ai terminat treaba şi vezi că alţi colegi ai tăi încă mai au, nu pregeta să-i ajuţi! Poate că va veni şi vremea în care tu vei avea nevoie de ajutorul lor.
Respectă, dacă vrei să fii respectat!
Dăruieşte, dacă vrei să primeşti!

În final, vă propun tuturor să ascultaţi melodia de la link-ul de mai jos :
http://www.youtube.com/watch?v=IrCq7ZyEdfs
Ascultati-o ori de câte ori vă este greu!

Cu deosebită consideraţie,
Muninn.