După ce Preşedintele Băsescu a anunţat măsurile convenite cu FMI, pentru scoaterea României din criză, am rămas, o bună bucată de timp, înlemnit. Nu îmi venea să cred, cum de altfel nu cred nici acum. Oare ce am făcut atât de rău, să merităm o asemenea soartă?
Tac, de zile bune. Ce ai putea să mai spui într-o astfel de conjunctură? Sigur, poţi să chemi la luptă sindicală, să ceri demisia Guvernului. Cu ambele variante sunt şi eu de acord, însă nu sunt eu în măsură sa fac asta. Avem sindicate. Sunt convins că vor găsi resurse pentru a protesta.
Măsurile anunţate sunt cinice. Trebuie să existe şi alte soluţii. Singura mea speranţă, dacă totuşi aceste diminuări se vor menţine, se leagă de durata aplicării lor. Dacă ar fi aplicate doar până la sfârşitul anului, ar mai fi cum ar mai fi, dar dacă acestea se vor menţine şi după 01.01.2011, va fi rău, îngrozitor de rău.
Înainte de a tăia în carne vie, diminuând salariile bugetarilor cu 25% şi pensiile românilor cu 15%, cred că Preşedintele ar trebui, în urma consultării cu partenerii sociali, să caute şi altfel de soluţii, pentru că acestea există, ele trebuie doar căutate.
Cu titlu de exemplu, vă expun o soluţie proprie, care are legătură cu sistemul în care activăm. Ştim cu toţii cât de mulţi bani se cheltuiesc, zi de zi, cu plimbatul persoanelor private de libertate la instanţele de judecată şi între penitenciare, în vederea soluţionării unor afaceri judiciare, multe dintre ele considerate "afaceri fictive". Nu am înţeles nici până în prezent de ce Puterea (oricare a fost ea) nu s-a gândit să modifice legislaţia actuală şi să permită audierea acestor procesomani şi în sistem "teleconferinţă".
Cu bani puţini (montarea unor microfoane şi camere video în penitenciare şi sălile de judecată), s-ar realiza atâtea economii, cu mult mai semnificative decât cheltuielile ocazionate de investiţia în aparatură. Gândiţi-vă cât cheltuim pe combustibil, cât ne costă întreţinerea parcului auto sau cu cât plătim escorte atât de stufoase, ai căror membrii ar putea fi folosiţi, mult mai eficient, în zone în care chiar este nevoie (secţii de deţinere, de pildă). Încet-încet, aceste posturi s-ar putea chiar restructura, nemaifiind nevoie de ele. Cât vă ia să reglementaţi asta, stimaţi guvernanţi?
Poate nu e cea mai bună soluţie, este doar una ce mi-a trecut acum prin minte.
Spuneam că am reuşit să trec, cât de cât, peste stupoarea provocată de trâmbiţatele măsuri anticriză. Sunt şi eu, ca majoritatea dintre voi, un bugetar amanetat către bănci şi mă gândesc, cu groază, la ziua în care îmi va dispărea o sumă consistentă din salariu. Veniturile angajaţilor sistemului penitenciar, deseori catalogate pe nedrept nesimţite, nu sunt deloc unele foarte mari. Comparativ cu salariile celor din celelalte state U.E., ale noastre sunt extrem de mici, deşi preţurile alimentelor, bunurilor şi serviciilor sunt sensibil egale.
Realizez că ne-am afundat într-o situaţie extrem de periculoasă pentru viitorul ţării, dar nu este vina noastră. Nu noi suntem de vină pentru angajările făcute fără cap sau pentru cheltuirea banului public în nesimţire şi fără simţ de răspundere.
Într-o şedinţă ţinută cu uşile închise, T.B. spunea parlamentarilor din arcul guvernamental, citez: "Aveti sansa sa fiti cei care au scos Romania din criza sau cei care au ingropat-o. Daca veti fi cei care veti scoate Romania din criza, veti fi cei care veti culege beneficiile in 2012. Daca nu veti fi cei care veti scoate Romania din criza si vor continua actiunile clientelare bine evidentiate de presa centrala si presa locala, veti fi cei compromisi pentru totdeauna. Ma refer in primul rand la PDL."
Suntem noi de vină că "acţiunile clientelare" s-au tot produs, de la Revoluţie încoace, pe toate mandatele şi că abia acum Traian Băsescu s-a gândit că ar fi bine să ia poziţie? Nu, nu suntem noi de vină, însă noi suntem cei ce plătim preţul. În urma "acţiunilor clientelare", politicieni atât din Opoziţie, dar şi de la Putere (nu dau nume, sunt atât de cunoscuţi....) au conturi doldora de lei şi de valută, au investiţii şi afaceri care le permit un trai de nabab. Buzunarele lor nu vor resimţi criza. Ba au şi tupeul ordinar de a căuta să obţină capital de imagine de pe urma crizei, prin donarea indemnizaţiilor de parlamentari şi miniştri către fonduri de solidaritate. Aş dori să pot ceda şi eu salariul meu de bugetar, însă eu nu am bani din "acţiuni clientelare", eu nu am primit de la Primărie dreptul să pot percepe o taxă celor ce-şi parchează autoturismul pe spaţiul public, eu nu am făcut bani din vănzarea de marmură către instituţia pe care o coordonez etc.,. Aceşti oameni sunt responsabili pentru situaţia gea în care ne aflăm. Ei au guvernat bine, dar doar pentru ei. Ei sunt cei care ar trebui să plătească, nu noi. Ei vin acum să ne dea lecţii de morală şi solidaritate?
Să vă fie ruşine, domnilor!
Observ o altă gugumănie aruncată în spaţiul public de T.B. şi Emil Boc. Se spune, la unison, că România cheltuie mai mult decât produce. Pai ce mai producem NOI, domnilor? Ne mai aparţine ceva? Mai avem ce produce şi unde produce?
România nu are o economie bazată pe producţie şi asta nu de ieri, ci de foarte mulţi ani. Am vândut tot şi nu românilor, ci acestor străini care vin să ne împrumute. În schimbul împrumuturilor lor am fost nevoiţi să cedăm ce aveam, iar acum va trebui să dăm şi ce nu mai avem. Noi suntem, de ani buni, o ţară cu o economie bazată pe consum. Scazi veniturile celor ce-ţi asigurau consumul şi nu-l vei mai avea nici pe acesta. Si uite aşa, ne vom afunda din ce în ce mai rău. Ieri, zile de concediu fără plată, azi, diminuare venituri cu 25%, mâine.....cine mai ştie ce vă mai trece prin cap....
Dacă nu vă pricepeţi să gestionaţi problemele, faceţi loc altora care pot. Pentru mine e clar, voi nu sunteţi capabili!
Cu dezamăgire,
Muninn.
miercuri, 12 mai 2010
vineri, 7 mai 2010
Luaţi ce e bun!
Stimaţi colegi,
Cu toate că am sperat că voi vedea şi completări la postarea de azi, acestea nu au mai sosit. Vă înţeleg! Suntem ocupaţi, suntem grăbiţi, citim şi ne vedem de ale noastre. Totuşi, părerile voastre contează. Contează pentru cititorii blogului, contează şi pentru mine. Realizez astfel şi eu că efortul depus nu este unul în van.
Uneori, m-am gândit să renunţ. E greu să pregăteşti o postare, altfel decât una de genul primului articol al acestui blog. E greu să o concepi. Totuşi, am mers înainte şi probabil că voi mai merge. Câtă vreme cred că am ceva de spus şi câtă vreme se va găsi cineva interesat să citească, voi continua să o fac. Mai scriu şi pentru colegii tineri ce sunt la început de drum. Îmi amintesc că mi-am dorit şi eu să pot întreba pe cineva, ceva despre sistemul penitenciar. Cum să mă port? Ce decizie să iau la un moment dat? Cum e mai bine să procedez într-o anume situaţie?
Răspunsurile le-am găsit, mai târziu, în oameni de calitate, oameni de valoare, atât agenţi, cât şi ofiţeri. Pe lângă nonvalori, sunt mulţi în faţa cărora merită să-ţi scoţi pălăria şi să le strângi mâna cu putere şi căldură. Sunt convins că oricare dintre noi a întâlnit şi astfel de oameni. De fapt, doar ei mi-au dat mereu tăria să pot merge mai departe. De la fiecare am căutat să iau ce e mai bun. În ce măsură am şi reuşit, nu ştiu să vă spun, dar încerc mereu să rămân pe aceeaşi linie.
Nu mi-e ruşine să recunosc că încă învăţ. Învăţ de la agentul de pe secţie, de la lucrătorul de evidenţă deţinuţi, de la şeful de punct de lucru, de la şeful de escortă, de la educatori, de la psihologi, de la şefii de servicii şi de la directori. De la fiecare am câte ceva de învăţat. În orice compartiment găseşti cel puţin câte un lucrător destoinic, un profesionist, pe lângă care toţi ceilalţi se formează. Durează ceva până îi găsesc, dar apoi ascult cu nesaţ orice doresc să-mi spună despre activitatea pe care o desfăşoară.
O mică paranteză,
Ca tânăr angajat, am avut norocul să fiu îndrumat de unul din cei mai destoinici subofiţeri ai sistemului. Nu am să-l uit niciodată! Deşi venisem să-i iau "ciolanul", nea Gabi m-a sprijinit şi m-a învăţat tot ce ştia domnia sa. Fiind încă prea tânăr, de multe ori, din entuziasm, aveam tendinţa de a lua decizii pripite, dar norocul meu a fost că "nea Gabi" era acolo. Mă corecta din priviri şi îmi explica apoi unde greşeam. Un om deosebit, un caracter deosebit. Nu l-am auzit niciodată criticându-şi colegii, ba chiar lua poziţie ori de câte ori observa vreun coleg alunecând în această direcţie. Nu mi-a fost şi nu îmi va fi niciodată ruşine să recunosc că îi datorez atâtea. M-a format, m-a încurajat, m-a sprijinit. După vreo două - trei săptămâni de acomodare, nea Gabi a plecat în concediu. M-am trezit singur, în faţa unor documente importante, în faţa unor situaţii dificile, iar nea Gabi nu mai era acolo să mă sfătuiască. Încet-încet, mi-am luat soarta în propriile-mi mâini şi a trebuit să înfrunt şi singur problemele. Recunosc, totuşi, că l-am mai sunat de câteva ori bune pe nea Gabi, atunci când simţeam că exista riscul să greşesc sau când aveam dubii cu privire la o situaţie sau alta.
Cu toate că a rămas doar subofiţer, ca şi calitate umană depăşea, cu mult, mulţi ofiţeri cu care am relaţionat de-a lungul vremii.
Pentru tot ce m-ai învăţat şi pentru modul cum m-ai format, îţi mulţumesc, nea Gabi!
Stimaţi colegi,
Sunt convins că şi voi aţi întâlnit astfel de oameni! Pe cei mai tineri, îi sfătuiesc să caute să-i găsească pe profesionişti şi să-i asculte cu interes. De cele mai multe ori, ideile bune le primeşti de unde poate că nici nu te aştepţi. Important este să rămâi deschis şi să nu crezi că eşti deţinătorul adevărului absolut. Să nu trăieşti niciodată cu impresia că tu ştii tot şi că nimeni nu gândeşte mai bine decât tine. Este cea mai mare greşeală pe care o poţi comite.
Să nu-ţi fie ruşine să întrebi! Nu-ţi vor cădea galoanele!
Rămâi optimist, indiferent de cât de negru e norul! Nu uita că, după orice furtună, obligatoriu iese şi soarele.
Zâmbeşte colegilor tăi! Nu zâmbi fals, ci fă-o din tot sufletul.
Contrar unor opinii, tinere coleg, a fi elegant şi diplomat, nu te face un linguşitor. A fi dispus să-ţi sacrifici din timpul tău liber pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu, nu te face o slugă a şefilor tăi. Dacă tu te simţi bine făcând astea, nu ţine cont de cârcotelile unor neaveniţi. Întotdeauna vor exista şi astfel de specimene. Nu le da importanţă, oricum nu ei îţi dau de mâncare.
Dacă ţi-ai terminat treaba şi vezi că alţi colegi ai tăi încă mai au, nu pregeta să-i ajuţi! Poate că va veni şi vremea în care tu vei avea nevoie de ajutorul lor.
Respectă, dacă vrei să fii respectat!
Dăruieşte, dacă vrei să primeşti!
În final, vă propun tuturor să ascultaţi melodia de la link-ul de mai jos :
http://www.youtube.com/watch?v=IrCq7ZyEdfs
Ascultati-o ori de câte ori vă este greu!
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
Cu toate că am sperat că voi vedea şi completări la postarea de azi, acestea nu au mai sosit. Vă înţeleg! Suntem ocupaţi, suntem grăbiţi, citim şi ne vedem de ale noastre. Totuşi, părerile voastre contează. Contează pentru cititorii blogului, contează şi pentru mine. Realizez astfel şi eu că efortul depus nu este unul în van.
Uneori, m-am gândit să renunţ. E greu să pregăteşti o postare, altfel decât una de genul primului articol al acestui blog. E greu să o concepi. Totuşi, am mers înainte şi probabil că voi mai merge. Câtă vreme cred că am ceva de spus şi câtă vreme se va găsi cineva interesat să citească, voi continua să o fac. Mai scriu şi pentru colegii tineri ce sunt la început de drum. Îmi amintesc că mi-am dorit şi eu să pot întreba pe cineva, ceva despre sistemul penitenciar. Cum să mă port? Ce decizie să iau la un moment dat? Cum e mai bine să procedez într-o anume situaţie?
Răspunsurile le-am găsit, mai târziu, în oameni de calitate, oameni de valoare, atât agenţi, cât şi ofiţeri. Pe lângă nonvalori, sunt mulţi în faţa cărora merită să-ţi scoţi pălăria şi să le strângi mâna cu putere şi căldură. Sunt convins că oricare dintre noi a întâlnit şi astfel de oameni. De fapt, doar ei mi-au dat mereu tăria să pot merge mai departe. De la fiecare am căutat să iau ce e mai bun. În ce măsură am şi reuşit, nu ştiu să vă spun, dar încerc mereu să rămân pe aceeaşi linie.
Nu mi-e ruşine să recunosc că încă învăţ. Învăţ de la agentul de pe secţie, de la lucrătorul de evidenţă deţinuţi, de la şeful de punct de lucru, de la şeful de escortă, de la educatori, de la psihologi, de la şefii de servicii şi de la directori. De la fiecare am câte ceva de învăţat. În orice compartiment găseşti cel puţin câte un lucrător destoinic, un profesionist, pe lângă care toţi ceilalţi se formează. Durează ceva până îi găsesc, dar apoi ascult cu nesaţ orice doresc să-mi spună despre activitatea pe care o desfăşoară.
O mică paranteză,
Ca tânăr angajat, am avut norocul să fiu îndrumat de unul din cei mai destoinici subofiţeri ai sistemului. Nu am să-l uit niciodată! Deşi venisem să-i iau "ciolanul", nea Gabi m-a sprijinit şi m-a învăţat tot ce ştia domnia sa. Fiind încă prea tânăr, de multe ori, din entuziasm, aveam tendinţa de a lua decizii pripite, dar norocul meu a fost că "nea Gabi" era acolo. Mă corecta din priviri şi îmi explica apoi unde greşeam. Un om deosebit, un caracter deosebit. Nu l-am auzit niciodată criticându-şi colegii, ba chiar lua poziţie ori de câte ori observa vreun coleg alunecând în această direcţie. Nu mi-a fost şi nu îmi va fi niciodată ruşine să recunosc că îi datorez atâtea. M-a format, m-a încurajat, m-a sprijinit. După vreo două - trei săptămâni de acomodare, nea Gabi a plecat în concediu. M-am trezit singur, în faţa unor documente importante, în faţa unor situaţii dificile, iar nea Gabi nu mai era acolo să mă sfătuiască. Încet-încet, mi-am luat soarta în propriile-mi mâini şi a trebuit să înfrunt şi singur problemele. Recunosc, totuşi, că l-am mai sunat de câteva ori bune pe nea Gabi, atunci când simţeam că exista riscul să greşesc sau când aveam dubii cu privire la o situaţie sau alta.
Cu toate că a rămas doar subofiţer, ca şi calitate umană depăşea, cu mult, mulţi ofiţeri cu care am relaţionat de-a lungul vremii.
Pentru tot ce m-ai învăţat şi pentru modul cum m-ai format, îţi mulţumesc, nea Gabi!
Stimaţi colegi,
Sunt convins că şi voi aţi întâlnit astfel de oameni! Pe cei mai tineri, îi sfătuiesc să caute să-i găsească pe profesionişti şi să-i asculte cu interes. De cele mai multe ori, ideile bune le primeşti de unde poate că nici nu te aştepţi. Important este să rămâi deschis şi să nu crezi că eşti deţinătorul adevărului absolut. Să nu trăieşti niciodată cu impresia că tu ştii tot şi că nimeni nu gândeşte mai bine decât tine. Este cea mai mare greşeală pe care o poţi comite.
Să nu-ţi fie ruşine să întrebi! Nu-ţi vor cădea galoanele!
Rămâi optimist, indiferent de cât de negru e norul! Nu uita că, după orice furtună, obligatoriu iese şi soarele.
Zâmbeşte colegilor tăi! Nu zâmbi fals, ci fă-o din tot sufletul.
Contrar unor opinii, tinere coleg, a fi elegant şi diplomat, nu te face un linguşitor. A fi dispus să-ţi sacrifici din timpul tău liber pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu, nu te face o slugă a şefilor tăi. Dacă tu te simţi bine făcând astea, nu ţine cont de cârcotelile unor neaveniţi. Întotdeauna vor exista şi astfel de specimene. Nu le da importanţă, oricum nu ei îţi dau de mâncare.
Dacă ţi-ai terminat treaba şi vezi că alţi colegi ai tăi încă mai au, nu pregeta să-i ajuţi! Poate că va veni şi vremea în care tu vei avea nevoie de ajutorul lor.
Respectă, dacă vrei să fii respectat!
Dăruieşte, dacă vrei să primeşti!
În final, vă propun tuturor să ascultaţi melodia de la link-ul de mai jos :
http://www.youtube.com/watch?v=IrCq7ZyEdfs
Ascultati-o ori de câte ori vă este greu!
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
miercuri, 5 mai 2010
Despre şefi şi despre şefie!
De-a lungul vremii, în sistemul penitenciar, am vazut şefi, şefuţi şi şefuleţi, oameni de toate categoriile, de la cei de toată isprava - stimaţi şi apreciaţi de majoritatea colaboratorilor, până la cei de cea mai de jos speţă umană. De altfel, sistemul penitenciar este plin de şefi. Majoritatea angajaţilor sunt şefi, pornind de la cel mai mic şef ("O escortă este formată din cel puţin doi agenţi, din care unul este şef") şi terminând cu domnul director general.
Noi suferim de şefie. Dorim să ne alinte lumea ca şefi, să ne linguşească, să se uite la noi ca la zei. Nu toată lumea este aşa, dar marea majoritate se încadrează în descriere.
În sistemul penitenciar, am văzut oameni care au pus şi pun mult suflet la locul de muncă, oameni care construiesc (nu la construcţii ma refer), oameni care sudează echipe, oameni care îşi lasă o părticică din viaţa lor, la locul de muncă, dar am văzut şi oameni fără caracter, oameni superficiali, oameni perverşi, a căror singură preocupare a fost să dea în şeful lor, în colegul de lângă, chiar şi în cei pe care îi coordonează, de teamă că aceştia ar putea să le ia, cândva, locul de şef.
Din nefericire, cei din prima categorie devin din ce în ce mai puţini.
Pe bună dreptate, suntem aproape lipsiţi de repere morale.
Cei pe care încă îi mai avem, trebuie să dispară. Nu contează cum, ei trebuie "să ne lase". Să ne lase, să ce? Să ne guvernăm cum ştim noi, vine şi răspunsul. Şi, de cele mai multe ori, lipsa de experienţă, lipsa de pregătire profesională, lipsa de caracter, te duc la ratare. Să zici mersi dacă scapi doar revocat din funcţie. Există marea şansă să fii dat chiar pe mâna Parchetului. Asta se întâmplă dacă dorinţa de a te realiza material este cea care te mână pe tine în luptă.
Stimaţi colegi,
Stimaţi actuali şi viitori şefi,
Fiţi conştienţi de rolul pe care îl aveţi! Încercaţi să deveniţi, dacă nu sunteţi, repere morale! Fiţi flexibili! Fiţi umani! Fiţi corecţi, oneşti şi cinstiţi! Sudaţi echipa pe care o coordonaţi! Implicaţi-vă colaboratorii în munca pe care o desfăşuraţi! Delegaţi din actul managerial! Identificaţii pe cei ce au calităţile de mai sus, încurajaţi-i şi sprijiniţi-i să-şi dorească să promoveze la rândul lor în posturi de şefi, să înveţe că trebuie să-şi asume responsabilităţi! Apreciaţi de fiecare dată, cu o vorbă bună, rezultatele! Atrageţi atenţia când s-a greşit, dacă eroarea este neintenţionată sau se datorează volumului mare de activităţi sau lipsei de personal! Nu vă mai grăbiţi cu sesizările către comisiile de disciplină! Dacă greşeala este repetată sau a fost făcută din cauza lipsei de interes sau a relei intenţii, atunci da, sesizaţi comisia! Stimulaţi-vă colegii, ori de câte ori aveţi ocazia! Încurajaţi-le efortul, călăuziţi-le paşii!
Nu încurajaţi nemunca! Nu încurajaţi fuga de răspundere! Nu încurajaţi lipsa de verticalitate! Fiţi fermi când e vorba de principii!
Poate că, prin ce voi spune acum, îmi voi pune o bună parte din opinia publică penitenciară în cap, dar îmi asum riscul. La nivel de sistem penitenciar s-a comis, după părerea mea, o greşeală. La presiunea sindicatelor, s-a permis tuturor angajaţilor sistemului să poată candida pe funcţii de şefi, de la şefi de birouri, până la directori. Mare eroare! Acest tip de promovare extrem de rapidă, pentru unii de la agent în postul de pază, în şef serviciu pe nu ştiu unde, a dăunat extrem de mult sistemului penitenciar. În prezent, eroarea s-a corectat, dar mulţi din cei promovaţi ca urmare a erorii au rămas. Sigur, sunt şi oameni de calitate printre cei care au promovat atunci, dar incomparabil mai puţini decât ne-am fi dorit. Cinste celor care au fost suficient de maturi, să poată face faţă în posturile în care au promovat.
Nu e vorba aici de discriminare faţă de agenţi, de exemplu, ci de o promovare în trepte. Trecerea prea bruscă de la funcţii de execuţie, la funcţii de top management a creat o multitudine de probleme. Exemplele sunt nenumărate, însă eu nu le voi oferi, pentru că nu ţintesc să atac un om sau altul. Aici discutăm de principii.
Mai tinerilor mei colegi ofiţeri şi agenţi,
Învăţaţi să aveţi răbdare. Experienţa se câştigă arzănd etapă, cu etapă şi nu sărind peste ele. O să vină şi vremea voastră, dacă vă veţi dovedi oameni de calitate. Poate că aveţi neşansa să aveţi lângă voi un şef care nu apreciază calităţile punctate în postare. Nu-i nimic, nu disperaţi! Aveţi timp! Tineţi minte, timpul curge în favoarea voastră şi în defavoarea lor. Azi pot să fie, mâine probabil că vă vor părăsi, la fel de repede precum au venit. Dacă voi sunteţi valoroşi, cineva vă va vedea. Totul este să rămâneţi calmi, să munciţi cu pasiune şi cu sârg. Dacă veţi constata că un om a promovat pe alte principii deccât competenţa şi calităţile lui morale şi intelectuale, nu-l copiaţi! Poate că, copiindu-l, veţi avea succesul aşteptat, însă calitatea voastră umană va fi iremediabil afectată. Un compromis atrage, după sine, un altul şi tot aşa, până veţi constata că întreaga dumneavoastră carieră este construită numai pe compromisuri morale.
Nu vă doriţi să accedeţi pe funcţii, prin "săpatul" celor ce le ocupă. Este cea mai dăunătoare modalitate de a promova. Ne distruge ca oameni. Azi o veţi face dumneavoastră, mâine o vor face alţii cu dumneavoastră. Unde ajungem aşa? Motive se vor găsi, iar dacă nu se vor găsi, se vor inventa. Ce contează că veţi fi subiectul unei erori şi victima unui complot? Mai bine zis, pentru cine mai contează?
Nu există o reţetă care să alunge dezamăgirea. Dezamăgiţi probabil că aţi fost şi probabil că veţi mai fi. Tot ce contează este să nu lăsaţi ca dezamăgirea să afecteze calitatea muncii voastre. Atunci veţi suferi dezamăgire, după dezamăgire.
Despre şefi şi şefie, putem discuta la infinit, dar, totuşi, cam atât pentru azi.
Închei cu o rugăminte :
Fiţi buni şi fiţi morali!
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
Noi suferim de şefie. Dorim să ne alinte lumea ca şefi, să ne linguşească, să se uite la noi ca la zei. Nu toată lumea este aşa, dar marea majoritate se încadrează în descriere.
În sistemul penitenciar, am văzut oameni care au pus şi pun mult suflet la locul de muncă, oameni care construiesc (nu la construcţii ma refer), oameni care sudează echipe, oameni care îşi lasă o părticică din viaţa lor, la locul de muncă, dar am văzut şi oameni fără caracter, oameni superficiali, oameni perverşi, a căror singură preocupare a fost să dea în şeful lor, în colegul de lângă, chiar şi în cei pe care îi coordonează, de teamă că aceştia ar putea să le ia, cândva, locul de şef.
Din nefericire, cei din prima categorie devin din ce în ce mai puţini.
Pe bună dreptate, suntem aproape lipsiţi de repere morale.
Cei pe care încă îi mai avem, trebuie să dispară. Nu contează cum, ei trebuie "să ne lase". Să ne lase, să ce? Să ne guvernăm cum ştim noi, vine şi răspunsul. Şi, de cele mai multe ori, lipsa de experienţă, lipsa de pregătire profesională, lipsa de caracter, te duc la ratare. Să zici mersi dacă scapi doar revocat din funcţie. Există marea şansă să fii dat chiar pe mâna Parchetului. Asta se întâmplă dacă dorinţa de a te realiza material este cea care te mână pe tine în luptă.
Stimaţi colegi,
Stimaţi actuali şi viitori şefi,
Fiţi conştienţi de rolul pe care îl aveţi! Încercaţi să deveniţi, dacă nu sunteţi, repere morale! Fiţi flexibili! Fiţi umani! Fiţi corecţi, oneşti şi cinstiţi! Sudaţi echipa pe care o coordonaţi! Implicaţi-vă colaboratorii în munca pe care o desfăşuraţi! Delegaţi din actul managerial! Identificaţii pe cei ce au calităţile de mai sus, încurajaţi-i şi sprijiniţi-i să-şi dorească să promoveze la rândul lor în posturi de şefi, să înveţe că trebuie să-şi asume responsabilităţi! Apreciaţi de fiecare dată, cu o vorbă bună, rezultatele! Atrageţi atenţia când s-a greşit, dacă eroarea este neintenţionată sau se datorează volumului mare de activităţi sau lipsei de personal! Nu vă mai grăbiţi cu sesizările către comisiile de disciplină! Dacă greşeala este repetată sau a fost făcută din cauza lipsei de interes sau a relei intenţii, atunci da, sesizaţi comisia! Stimulaţi-vă colegii, ori de câte ori aveţi ocazia! Încurajaţi-le efortul, călăuziţi-le paşii!
Nu încurajaţi nemunca! Nu încurajaţi fuga de răspundere! Nu încurajaţi lipsa de verticalitate! Fiţi fermi când e vorba de principii!
Poate că, prin ce voi spune acum, îmi voi pune o bună parte din opinia publică penitenciară în cap, dar îmi asum riscul. La nivel de sistem penitenciar s-a comis, după părerea mea, o greşeală. La presiunea sindicatelor, s-a permis tuturor angajaţilor sistemului să poată candida pe funcţii de şefi, de la şefi de birouri, până la directori. Mare eroare! Acest tip de promovare extrem de rapidă, pentru unii de la agent în postul de pază, în şef serviciu pe nu ştiu unde, a dăunat extrem de mult sistemului penitenciar. În prezent, eroarea s-a corectat, dar mulţi din cei promovaţi ca urmare a erorii au rămas. Sigur, sunt şi oameni de calitate printre cei care au promovat atunci, dar incomparabil mai puţini decât ne-am fi dorit. Cinste celor care au fost suficient de maturi, să poată face faţă în posturile în care au promovat.
Nu e vorba aici de discriminare faţă de agenţi, de exemplu, ci de o promovare în trepte. Trecerea prea bruscă de la funcţii de execuţie, la funcţii de top management a creat o multitudine de probleme. Exemplele sunt nenumărate, însă eu nu le voi oferi, pentru că nu ţintesc să atac un om sau altul. Aici discutăm de principii.
Mai tinerilor mei colegi ofiţeri şi agenţi,
Învăţaţi să aveţi răbdare. Experienţa se câştigă arzănd etapă, cu etapă şi nu sărind peste ele. O să vină şi vremea voastră, dacă vă veţi dovedi oameni de calitate. Poate că aveţi neşansa să aveţi lângă voi un şef care nu apreciază calităţile punctate în postare. Nu-i nimic, nu disperaţi! Aveţi timp! Tineţi minte, timpul curge în favoarea voastră şi în defavoarea lor. Azi pot să fie, mâine probabil că vă vor părăsi, la fel de repede precum au venit. Dacă voi sunteţi valoroşi, cineva vă va vedea. Totul este să rămâneţi calmi, să munciţi cu pasiune şi cu sârg. Dacă veţi constata că un om a promovat pe alte principii deccât competenţa şi calităţile lui morale şi intelectuale, nu-l copiaţi! Poate că, copiindu-l, veţi avea succesul aşteptat, însă calitatea voastră umană va fi iremediabil afectată. Un compromis atrage, după sine, un altul şi tot aşa, până veţi constata că întreaga dumneavoastră carieră este construită numai pe compromisuri morale.
Nu vă doriţi să accedeţi pe funcţii, prin "săpatul" celor ce le ocupă. Este cea mai dăunătoare modalitate de a promova. Ne distruge ca oameni. Azi o veţi face dumneavoastră, mâine o vor face alţii cu dumneavoastră. Unde ajungem aşa? Motive se vor găsi, iar dacă nu se vor găsi, se vor inventa. Ce contează că veţi fi subiectul unei erori şi victima unui complot? Mai bine zis, pentru cine mai contează?
Nu există o reţetă care să alunge dezamăgirea. Dezamăgiţi probabil că aţi fost şi probabil că veţi mai fi. Tot ce contează este să nu lăsaţi ca dezamăgirea să afecteze calitatea muncii voastre. Atunci veţi suferi dezamăgire, după dezamăgire.
Despre şefi şi şefie, putem discuta la infinit, dar, totuşi, cam atât pentru azi.
Închei cu o rugăminte :
Fiţi buni şi fiţi morali!
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
luni, 3 mai 2010
Divergenţa Pază - Reeducare, o falsă problemă!
Sigur, titlul nu este unul complet, dar am folosit termenii folosiţi de întreg sistemul penitenciar, atunci când se referă la cele două componente de bază, aşa că pe acestea le vom folosi pe cuprinsul întregii postări.
Mai de demult, Paza era considerată ca fiind pilonul principal al sistemului. Ulterior, Reeducarea a câştigat din ce în ce mai mult teren, pentru ca, în prezent, să devină, în ochii multor colegi, mai importantă decât sectorul operativ. Pentru nostalgici şi pentru cei vârstnici, importanţa acordată Reeducării a fost şi este un lucru rău. Totuşi, privind în ansamblu, ar trebui să înţelegem că ambele sectoare sunt extrem de importante în angrenajul sistemului. Ele nu se exclud, ci se completează.
Desigur că divergenţele dintre cele două compartimente sunt mai vădite în unele unităţi, în altele mai puţin, poate chiar că există şi unităţi unde armonia dintre Pază şi Reeducare este una desăvârşită. Eu nu am întâlnit, dar poate că voi da.
Tangenţe cu Reeducarea nu am prea avut, decât cele date de împletirea activităţilor acestui compartiment cu cele din Pază, drept pentru care opinia mea nu va fi una completă. Pe cale de consecinţă, vă rog pe voi să completaţi tabloul prin comentarii sau postări trimise pe mail.
Există, în rândul colegilor mei din Pază, diverse opinii conform cărora :
- Reeducarea nu are habar de greutăţile pe care le întâmpină Paza ;
- deţinuţii (accentuez termenul) nu pot fi reintegraţi în societate prin programe socio-educative ;
- deţinuţilor le trebuie o bătaie bună ; doar aşa ei vor fi cuminţi şi îşi vor executa pedeapsa fără evenimente ;
- Reeducarea se îngroapă în hărtii ;
- Reeducarea nu face nimic ;
- etc.,.
Aceste opinii sunt, în principiu, fundamental greşite. Sigur că orice compartiment îşi are propriile uscături. Sigur că şi în Reeducare există oameni lipsiţi de profesionalism. Sigur că birocraţia îngroapă de multe ori bunele intenţii ale colegilor din Reeducare, dar acest lucru este valabil pentru toate sectoarele de activitate. Este ceva specific sistemului public, în general.
Ce nu am putut să înţeleg vreodată, a fost, este şi va fi acea atitudine războinică a multor colegi, cei care încă consideră că bătaia este ruptă din Rai. Durerea este şi mai mare când constat că şi colegi foarte tineri gândesc în acest mod.
Oameni buni,
Trebuie să înţelegem că majoritatea populaţiei carcerale provine din familii dezorganizate, din familii în care violenţa a primat, din familii de alcoolici sau din familii în care părinţii nu s-au prea interesat de soarta copiilor lor, şamd.
În general, toţi cei care au provenit din astfel de familii s-au format ca oameni pe stradă, în anturaje obscure. Au învăţat că pentru a obţine ceva, trebuie să ţipi, să dai cu pumnul. Alţii suferă de lipsă de afecţiune şi, pentru a fi în centrul atenţiei, sunt în stare să apeleze deseori la autoagresiune.
Ce trebuie să înţelegem noi, paziştii mai ales, şi care este rostul acestei postări?
Trebuie să înţelegem că noi toţi suntem responsabili de reeducarea şi resocializarea persoanelor private de libertate. Trebuie să înţelegem că fără eforturi conjugate din partea tuturor, munca depusă de colegii din Reeducare nu va avea succesul aşteptat şi urmărit. Trebuie să înţelegem că noi trebuie să fim MODELE de conduită, de profesionalism. Persoanele private de libertate trebuie să găsească în noi ce nu au reuşit să găsească în familiile din care provin. Noi trebuie, în orice împrejurare, să nu abdicăm de la principiile sănătoase pe care părinţii noştri ni le-au transmis.
Prin sistemul penitenciar circula la un moment dat o vorbă - "În loc să copieze deţinuţii ce e bun la noi, am copiat noi tot ce a fost mai rău la ei". Nu peste tot e la fel, dar avem colegi care au copiat mult din comportamentul celor pe care îi au în custodie. Totuşi, nimic nu este pierdut. Încă.
Dacă liderii de opinie (formali sau informali) vor conştientiza faptul că ei trebuie să fie modele de conduită pentru colegii de care vorbeam mai sus, mai avem o şansă. Câtă vreme cei care au un cuvânt de spus vor încuraja atitudinea de bălăcăreală, săpatul colegilor şi şefilor în vederea unei ascensiuni facile, promovarea fără o bază solidă de cunoştinţe şi experienţă, ne vom afunda din rău, în mai rău.
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
P.S. - Oarecum în antiteză cu ceea ce am spus mai sus, aş dori să supun atenţiei dumneavoastră o situaţie extrem de gravă în care unul din colegii noştri s-a aflat acum două zile. Pe scurt, într-o cameră de deţinere a avut loc o altercaţie fizică între două persoane private de libertate. Colegul nostru, aflat în serviciul de supraveghere, decide că este cazul să intervină, deschide uşa camerei de deţinere şi încearcă să-i despartă pe combatanţi. Unul dintre agresori, folosindu-se de un obiect înţepător (cuţit improvizat, din câte reţin), îl atacă şi pe colegul nostru. Din fericire, fără urmări grave.
Iată, stimaţi colegi, o situaţie de dezbătut, o situaţie în care oricare dintre noi se poate afla.
Oare uniforma pe care o purtăm este suficientă în a ne apăra, în situaţii similare? Oare suntem lipsiţi de pregătirea necesară pentru a acţiona în situaţii de acest gen? Oare suntem dotaţi suficient? Oare intervenţia în situaţii de criză a rămas încă o necunoscută pentru mulţi dintre noi?
Mai de demult, Paza era considerată ca fiind pilonul principal al sistemului. Ulterior, Reeducarea a câştigat din ce în ce mai mult teren, pentru ca, în prezent, să devină, în ochii multor colegi, mai importantă decât sectorul operativ. Pentru nostalgici şi pentru cei vârstnici, importanţa acordată Reeducării a fost şi este un lucru rău. Totuşi, privind în ansamblu, ar trebui să înţelegem că ambele sectoare sunt extrem de importante în angrenajul sistemului. Ele nu se exclud, ci se completează.
Desigur că divergenţele dintre cele două compartimente sunt mai vădite în unele unităţi, în altele mai puţin, poate chiar că există şi unităţi unde armonia dintre Pază şi Reeducare este una desăvârşită. Eu nu am întâlnit, dar poate că voi da.
Tangenţe cu Reeducarea nu am prea avut, decât cele date de împletirea activităţilor acestui compartiment cu cele din Pază, drept pentru care opinia mea nu va fi una completă. Pe cale de consecinţă, vă rog pe voi să completaţi tabloul prin comentarii sau postări trimise pe mail.
Există, în rândul colegilor mei din Pază, diverse opinii conform cărora :
- Reeducarea nu are habar de greutăţile pe care le întâmpină Paza ;
- deţinuţii (accentuez termenul) nu pot fi reintegraţi în societate prin programe socio-educative ;
- deţinuţilor le trebuie o bătaie bună ; doar aşa ei vor fi cuminţi şi îşi vor executa pedeapsa fără evenimente ;
- Reeducarea se îngroapă în hărtii ;
- Reeducarea nu face nimic ;
- etc.,.
Aceste opinii sunt, în principiu, fundamental greşite. Sigur că orice compartiment îşi are propriile uscături. Sigur că şi în Reeducare există oameni lipsiţi de profesionalism. Sigur că birocraţia îngroapă de multe ori bunele intenţii ale colegilor din Reeducare, dar acest lucru este valabil pentru toate sectoarele de activitate. Este ceva specific sistemului public, în general.
Ce nu am putut să înţeleg vreodată, a fost, este şi va fi acea atitudine războinică a multor colegi, cei care încă consideră că bătaia este ruptă din Rai. Durerea este şi mai mare când constat că şi colegi foarte tineri gândesc în acest mod.
Oameni buni,
Trebuie să înţelegem că majoritatea populaţiei carcerale provine din familii dezorganizate, din familii în care violenţa a primat, din familii de alcoolici sau din familii în care părinţii nu s-au prea interesat de soarta copiilor lor, şamd.
În general, toţi cei care au provenit din astfel de familii s-au format ca oameni pe stradă, în anturaje obscure. Au învăţat că pentru a obţine ceva, trebuie să ţipi, să dai cu pumnul. Alţii suferă de lipsă de afecţiune şi, pentru a fi în centrul atenţiei, sunt în stare să apeleze deseori la autoagresiune.
Ce trebuie să înţelegem noi, paziştii mai ales, şi care este rostul acestei postări?
Trebuie să înţelegem că noi toţi suntem responsabili de reeducarea şi resocializarea persoanelor private de libertate. Trebuie să înţelegem că fără eforturi conjugate din partea tuturor, munca depusă de colegii din Reeducare nu va avea succesul aşteptat şi urmărit. Trebuie să înţelegem că noi trebuie să fim MODELE de conduită, de profesionalism. Persoanele private de libertate trebuie să găsească în noi ce nu au reuşit să găsească în familiile din care provin. Noi trebuie, în orice împrejurare, să nu abdicăm de la principiile sănătoase pe care părinţii noştri ni le-au transmis.
Prin sistemul penitenciar circula la un moment dat o vorbă - "În loc să copieze deţinuţii ce e bun la noi, am copiat noi tot ce a fost mai rău la ei". Nu peste tot e la fel, dar avem colegi care au copiat mult din comportamentul celor pe care îi au în custodie. Totuşi, nimic nu este pierdut. Încă.
Dacă liderii de opinie (formali sau informali) vor conştientiza faptul că ei trebuie să fie modele de conduită pentru colegii de care vorbeam mai sus, mai avem o şansă. Câtă vreme cei care au un cuvânt de spus vor încuraja atitudinea de bălăcăreală, săpatul colegilor şi şefilor în vederea unei ascensiuni facile, promovarea fără o bază solidă de cunoştinţe şi experienţă, ne vom afunda din rău, în mai rău.
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
P.S. - Oarecum în antiteză cu ceea ce am spus mai sus, aş dori să supun atenţiei dumneavoastră o situaţie extrem de gravă în care unul din colegii noştri s-a aflat acum două zile. Pe scurt, într-o cameră de deţinere a avut loc o altercaţie fizică între două persoane private de libertate. Colegul nostru, aflat în serviciul de supraveghere, decide că este cazul să intervină, deschide uşa camerei de deţinere şi încearcă să-i despartă pe combatanţi. Unul dintre agresori, folosindu-se de un obiect înţepător (cuţit improvizat, din câte reţin), îl atacă şi pe colegul nostru. Din fericire, fără urmări grave.
Iată, stimaţi colegi, o situaţie de dezbătut, o situaţie în care oricare dintre noi se poate afla.
Oare uniforma pe care o purtăm este suficientă în a ne apăra, în situaţii similare? Oare suntem lipsiţi de pregătirea necesară pentru a acţiona în situaţii de acest gen? Oare suntem dotaţi suficient? Oare intervenţia în situaţii de criză a rămas încă o necunoscută pentru mulţi dintre noi?
duminică, 2 mai 2010
Dialog cu domnul ministru Predoiu!
Ministrul Justiţiei, Cătălin Marian Predoiu, se va afla luni, 03.05.2010, ora 12.00, în dialog cu cititorii Hotnews.ro.
Deşi tema anunţată este situaţia Agenţiei Naţionale de Integritate şi alte măsuri de reformare a sistemului judiciar, să sperăm că vor fi acceptate şi întrebările referitoare la soarta sistemului penitenciar.
Cei interesaţi îi pot adresa domnului ministru întrebări, dar care trebuie să respecte regulile stabilite de Hotnews, şi anume :
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7191891-ministrul-justitiei-catalin-predoiu-discuta-online-cititorii-hotnews-luni-incepand-ora-12-00.htm .
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
Deşi tema anunţată este situaţia Agenţiei Naţionale de Integritate şi alte măsuri de reformare a sistemului judiciar, să sperăm că vor fi acceptate şi întrebările referitoare la soarta sistemului penitenciar.
Cei interesaţi îi pot adresa domnului ministru întrebări, dar care trebuie să respecte regulile stabilite de Hotnews, şi anume :
- Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vor fi validate comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
- Sunteti rugaţi sa nu adresati mai mult de doua intrebari pentru a da posibilitatea invitatului să răspunda la cât mai multe probleme ridicate de cititori. Postările lungi sau care conţin mai mult de două întrebări nu vor fi validate.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7191891-ministrul-justitiei-catalin-predoiu-discuta-online-cititorii-hotnews-luni-incepand-ora-12-00.htm .
Cu deosebită consideraţie,
Muninn.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)