În atenţia colegilor din pentienciare!

MANIFEST

Stimaţi colegi,

Postarea de debut a blogului nu ne caracterizează. Ea a fost concepută pentru ca oricine din sistem să realizeze cât de uşor este să arunci cu noroi în oameni, în colegi, fără probe, doar pe baza unor simple speculaţii. Vă garantăm că nu vom mai cădea în această capcană, cu toate riscurile ce decurg de aici. Spun riscuri pentru că am observat că o bună parte a colegilor noştri se bucură de fiecare dată când cineva este luat la ţintă, deci există riscul ca acest blog să nu fie la fel de citit ca haznaua sistemului penitenciar. Oricare dintre noi putem deveni ţinte, inclusiv cei care s-au complăcut până în prezent în această mocirlă. Exemplul s-a putut observa din prima postare. Asta a fost menirea ei.

Stimaţi colegi,

Mă adresez oamenilor de bine din sistem, oamenilor care cred şi sigur au ceva de spus. Mă adresez tuturor celor care vor să pună umărul ca sistemului administraţiei penitenciare să-i fie bine. Mă adresez oamenilor culţi, oamenilor citiţi, oamenilor inteligenţi, fie că sunt agenţi, fie că sunt ofiţeri.

Sistemul penitenciar are peste 12.000 de angajaţi. Vreau să cred că mai mult de jumătate din acest număr sunt oameni educaţi, oameni cu bun simţ. Cu toţii ne confruntăm cu greutăţi acolo unde muncim, indiferent că facem parte din sectorul operativ, din reintegrare socială, logistică ori prevenire. Suntem expuşi, zi de zi, unor pericole imense. Există riscul să fim luaţi ostateci, să fim agresaţi (nu există zi în care cel puţin un coleg să nu fie agresat cel puţin verbal).

Trebuie să facem ceva!

E uşor să aruncăm vina pe şefii noştri, pe Directorul general şi pe adjuncţii săi. E uşor să cerem soluţii, dar să nu venim cu nicio propunere în acest sens. Vreau să cred că în acest sistem există oameni capabili, descoperiţi sau încă nedescoperiţi, oameni care pot veni cu idei, cu propuneri de îmbunătăţire şi eficientizare a activităţii grele pe care o desfăşurăm.

Avem o şansă extraordinară. La conducerea sistemului, ca niciodată în ultimii mulţi ani, se află oameni care s-au ridicat din rândul nostru, oameni capabili, oameni instruiţi. Avem un Director general doctor ce este la curent cu toate realităţile sistemului penitenciar românesc. Ca orice om, şi domnia sa este supus greşelii. N-ar mai fi om altfel.

Haideţi să informăm conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu aspectele ce necesită reglementate, cu erorile pe care sunt pe cale să se producă, dar fără patimă şi fără jigniri, aşa cum marea majoritate dintre noi ştie să o facă, cu bun simţ, cu eleganţă şi cu diplomaţie. Am observat un lucru extraordinar. Atunci când Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare a luptat alături de conducerea A.N.P., s-a reuşit obţinerea de fonduri pentru sitem, de fonduri pentru personalul ce-şi desfăşoară activitatea în penitenciare.

Doresc să vă felicit, din toată inima, stimate domnule Teoroc, atât pe dumneavoastră, cât şi echipa pe care o conduceţi. Acesta este adevăratul sindicalism. Aşa trebuie să se desfăşoare lupta sindicală. Fără a accepta de bun tot ce vă pune pe masă conducerea ANP (vin şi dumnealor cu ce au la îndemână), solicitările dumneavoastră nu au depăşit niciodată acea limită de eleganţă, diplomaţie şi bun simţ la care am tot făcut referire.

Sunt probleme în sistemul penitenciar. Nimeni nu neagă asta. Sunt mulţi şi cei care încearcă să facă ceva pentru rezolvarea acestor probleme. Sunt ferm convins că împreună putem identifica soluţiile atât de căutate, împreună putem îndrepta ce este rău, împreună ne putem apăra interesele cu mult mai bine.

Haideţi să lăsăm la o parte dihonia ce a cuprins sistemul penitenciar. Nu suntem duşmani. Fiecare ne dorim să trăim mai bine, să avem bani mai mulţi, să lucrăm într-un mediu cu mult mai sigur.

Nu vom rezolva nimic doar atacând tot ce se încearcă a se construi în acest sistem penitenciar. Nu pot trece cu vederea modul de răspuns al unui lider sindical (evident. Din categoria „aşa nu!”), care, cu o agresivitate ieşită din comun, atunci când nu mai are argumente, ameninţă cu instanţele de judecată.

Oameni buni,

Tara noastră trece prin criză. Lumea întreagă se confruntă cu o criză economică fără precedent. Nici sistemul penitenciar nu poate fi o excepţie. Este evident că banii lipsesc. Trebuie căutate soluţii şi, împreună, cred cu tărie, le vom găsi.

Am o mare rugăminte la dumneavoastră, stimaţi colegi. La dumneavoastră cei care gândiţi. La dumneavoastră cei care aveţi idei şi aveţi soluţii. Vă rog să analizaţi, în profunzime, greutăţile pe care le întâmpinaţi la locurile de muncă, vă rog să le aşterneţi pe hârtie sub forma unor articole şi să mi le trimiteţi la adresa de mail muninn2009@yahoo.com. În măsura în care respectă acele criterii de eleganţă şi bun simţ, vă asigur că vor fi publicate. Nu vom publica atacuri la persoană. Acolo unde există probleme punctuale datorate unor manageri ce nu prea au treabă cu actul managerial, vă rog să trimiteţi aceste sesizări la adresa de mail anchete2010@yahoo.com. Sesizările nu vor fi publicate (pentru a nu ne bate joc de imaginea colegilor noştri), dar vor fi înaintate conducerii ANP sau altor instituţii cu atribuţii în acest sens, pentru verificări şi măsuri în consecinţă. Aştept de la domniile voastre articole de substanţă, articole care să demonstreze ca sistemul este populat şi cu oameni de o altă natură.

În speranţa că nu v-am plictisit prea tare, mulţumesc, din tot sufletul, tuturor celor care au avut răbdare să citească această postare până la sfărşit.

Cu deosebită consideraţie,

Muninn.