marți, 27 aprilie 2010

Imaginea instituţiei în Mass-Media - dezbatere

Bine v-am regăsit, stimaţi colegi!


Postarea de astăzi debutează cu mulţumiri adresate tuturor cititorilor acestui blog, care, la nici două zile de la lansare, s-au aratat destul de interesati. Dorim să mulţumim, în mod special, şi domnului Huginn, cel care a făcut posibil acest lucru, prin popularizarea blogului pe blogul ce-l administrează.
Stimate domn, mulţumim!

După scurta introducere, vom intra un pic în subiectul zilei de astăzi. Supunem atenţiei dumneavoastră, în vederea unei dezbateri oneste şi argumentate, una din problemele cu care se confruntă sistemul penitenciar, anume „Imaginea instituţiei în ansamblu şi percepţia opiniei publice cu privire la lucrătorul de penitenciare -expunere si calitate”.
Dorim să salutăm iniţiativa doamnei Dana Cenuşă, şeful Biroului Relaţii Publice şi Mass-Media, din cadrul A.N.P., de a organiza o convocare profesională cu toţi purtătorii de cuvânt din penitenciare, convocare ce s-a desfăşurat săptămâna trecută, la Amara. Având în vedere bogata experienţă a doamnei Cenuşă în relaţionarea cu media, considerăm că asemenea convocări profesionale sunt de un real folos purtătorilor de cuvânt, ce beneficiază de o instruire de calitate şi, astfel, sistemul va avea numai de câştigat. Pe viitor, poate la aceste intalniri invitam si specialisti in domeniu din instituţii similare cât şi profesori de la catedra de specialitate. Rugăm pe această cale pe dl. director general Ioan Băla să acorde aceeaşi atenţie şi acestui sector de activitate ca şi la alte Direcţii .
Rolul mass-media in societate a devenit foarte important. Informatiile reprezintă o sursă vitală pentru orice tip de decizie, iar mass-media este principalul mediu de difuzare a acestora. Dincolo de rolul de informare, prin intermediul mass-media se conturează opinii, ideii şi se formează atitudini.
În acest context, considerăm că este primordial ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor să treacă la capitolul priorităţi relaţia cu mass-media. Deşi în ultimii ani s-au depus eforturi intense pentru deschiderea instituţiei către opinia publică (activităţi de reintegrare socială desfăşurate în comunitate, reliefate pozitiv în mass-media, unele din ele cu ecouri chiar în presa internaţională), aceşti paşi sunt încă timizi, un mare impediment fiind şi lipsa fondurilor.
Părerea noastră este că instituţia ar trebui să-şi constituie un buget de promovare a imaginii instituţiei. Este criză, este adevărat, însă investiţia în propria imagine va aduce beneficii ce preţuiesc mai mult decât efortul financiar pus în joc. Ar trebui să luăm exemplul celor de la Ministerul Administraţiei şi Internelor. Ei sunt cu mult mai proactivi, noi am rămas mai degrabă reactivi.
Ar trebui să ieşim în media prezentându-le condiţiile grele în care ne desfăşurăm activitatea, astfel încât şi opinia publică să conştientizeze gradul de pericol la care suntem expuşi, să ne vadă şi altfel decât ca fiind “funcţionarii de la puşcării cu salarii grosolane şi pensii nesimţite”.
Ştiu! Veţi spune că prezentarea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor de penitenciare nu prezintă interes, audienţa acestor subiecte fiind destul de scăzută şi, pe cale de consecinţă, media nu va fi interesată în promovarea lor. Aşa şi este. Poporul român este interesat mai degrabă de can can, decât de o informare de calitate. Avem totuşi o pârghie. Reprezentanţii mass-media ne solicită extrem de des sprijinul în a le facilita acces la persoane private de libertate considerate VIP-uri şi, urmare a sprijinului nostru, rămân mereu datori. Ar trebui, ca după 5-6 situaţii în care i-am sprijinit, să le reamintim de datorie şi să-i rugăm, la rândul nostru, să ne sprijine cu un articol care să prezinte realitatea penitenciară aşa cum este. Este o propunere, poate că este deja pusă în aplicare. La cum o cunosc eu pe doamna Cenuşă, sunt convins că s-a gîndit la ea.
Prezenta postare doreşte să vină în sprijinul demersurilor şi eforturilor depuse de către purtătorii de cuvânt din unităţi şi lucrătorii Biroului Relaţii Publice şi Mass-Media. Conducerea A.N.P. şi directorii de unităţi trebuie să conştientizeze că relaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor cu presa trebuie în aşa fel construită, încât corpusul de informaţii ce devin publice să provină într-o cât mai mare măsură, direct sau indirect, din interiorul instituţiei. Este vorba de controlul instituţiei într-o mai mică sau mai mare măsură asupra informaţiei, iar o relaţie bună cu presa este indispensabilă pentru realizarea acestui scop. Nu se pune problema de a deţine monopolul informării publicului asupra evenimentelor legate de sistemul penitenciar ; tot timpul vor exista şi alte căi prin care informaţia legată de sistem poate ajunge în atenţia publicului. O relaţie bună cu mass-media duce la câştigarea bunăvoinţei societăţii aupra sistemului penitenciar, în general şi asupra Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi funcţionarilor ce o compun, în particular.

În final, supun atenţiei dumneavoastra cateva aspecte.
Consideraţi că activităţile desfăşurate cu persoanele private de libertate în comunitate, deşi reliefate pozitiv în media locală şi centrală, sunt percepute de opinia publică în mod corect?
Cum trebuie sa reactionam atunci cand un coleg este supus unui pericol sau situatie de exceptie – injurii, atac asupra sa a familiei sau bunurilor sale?
Suntem pregatiti pentru astfel de situatii?
Prezentarea in media a unor evenimente deosebite – atac asupra personalului angajat, descoperirea de bunuri si obiecte interzise, sunt aspecte care pot influenta in pozitiv imaginea lucratorului si a sistemului?

Vă mulţumesc pentru atenţia şi răbdarea cu care aţi citit aceste rânduri!


Cu deosebită consideraţie,

Muninn

Later edit : Iata un exemplu concludent, ce întareşte ceea ce spuneam în cuprinsul articolului. Felicitări!

link : http://www.cancan.ro/actualitate/intern/ei-tin-in-frau-1-200-de-puscariasi-101351.html

8 comentarii:

Anonim spunea...

Tema expirata, articol scris prost si neinspirat.

Anonim spunea...

Analizand comentariile articolelor din presa locala si centrala referitoare la activitatile cu si pentru detinuti, consider ca atitudinea societatii aflate in criza s-a schimbat radical: "Noi muncim si platim impozite ca detinutii sa mearga la teatru?! La munca cu ei!"

In acest context, consider ca strategia ANP de a informa opinia publica preponderent cu astfel de mesaje este neproductiva in acest moment in relatia cu publicul.

In alta ordine de idei, prezentarea in mass-mesia a greutatilor sistemului penitenciar - chiar daca mai dificil de realizat - ar fi o strategie buna de a recastiga publicul intern al institutiei ("Uite ba, ne ia si noua cineva apararea!"). Din pacate, in constiinta publicului intern a ramas exemplul cazului Gorbunov: "Daca se intampla vreodata ca puscaria sa fie implicata intr-un scandal interinstitutional, doar noi vom fi trasi la raspundere, pe cand altii - poate mai vinovati - vor fi protejati de catre institutiile din care fac parte..."

Anonim spunea...

Faptul ca detinutii sunt scosi la astfel de activitati nu este un lucru rau. Practic daca reusim sa ii modelam in sens pozitiv determina si o ususrare din partea noastra pe sectiile de detinere.
Practic detinutul trebuie sa fie permanent implicat in activitati, nu sa fie inchis pe camera.
Sigur ca ANP-ul a avut destule probleme in ceea ce priveste strategia de imagine . Trebuie sa recunoastem ca inceputul pozitiv al acestei actiuni se datoreaza d.nei prezentate in articolul dvs.dar acest lucru nu este suficient daca efortul nu este sustinut de noi toti.
Sigur ca daca asteptam Gorbunovi in zadar facem imagine . Ea este perceputa ca fiind o lupta disperata de a salva ceva si nu o constanta.Daca mentinem un ritm in comunicarea interna si promovarea de imaginine a sistemului la maniera pozitiva ( nu gen sporuri cu polonicul) avem sansa de a avea si perceptia reala privind agentul de penitenciar cu bune si cu rele.

THEO spunea...

Perfect de acord cu antecomentatorul meu de la ora 10:25,pentru toata populatia care este marcata de aceasta criza,indiferent ca lucreaza la stat sau la privat,iesirile in societate ale p.p.l.-ilor sunt un exemplu de proasta gestionare a banilor publici;am castiga mult mai mult la capitolul imagine daca am scoate in evidenta riscurile si conditiile in care muncim de la tinuta de naylon, la foisoarele neincalzite sau la imposibilitatea de a face ceva oricui ne agreseaza intrucat in Codul Penal la capitolul ULTRAJ f.p.s.s.-ul nu intra.Evidentierea incompatibilitatilor pe care le avem,zilele acestea presa comenteaza despre declaratiile de avere si cu totiii de la Basescu incepand subliniaza ca atunci cand devii cemnitar iti asumi aceste consecinte ,uita cu totii ca pana la ultimul functionar public (cu sau fara statut special)toti trebuie sa depunem declaratii de avere si toate au fost postate pe net,suntem cu totii demnitari?,chiar si portarii de la primarii sau scoli?!

si totusi spunea...

Cred că am câstiga cu adevărat la capitolul imagine dacă am initia actiuni de voluntariat în comunitate. Dacă detinutii, spre exemplu, ar ecologiza mai multe zone, ar planta mai multi puieti, ar interveni cu muncă fizică acolo unde este nevoie, fără niciun alt câstig decât acelea că ies din penitenciar si că fac ceva constructiv, atunci cu adevărat ar creste imaginea penitenciarului, în sens profesionist. Plânsul de mila detinutilor sau a noastră si altele de genul ăsta nu rezolvă problemele de imagine. Doamna Cenusă se preocupă de imagine si are câteva initiative cu adevărat lăudabile, dar problema esentială de imagine constă în ceea ce facem în fiecare zi. Dacă dăm bine la TV, dar vorbim urât cu beneficiarii, cu vizitatorii apartinători detinutilor sau cu alte persoane cu care intrăm în contact, zadarnic este tot efortul în planul imaginii. E ca si cum nu ne-am face toaleta, dar ne-am da cu deodorant.

Anonim spunea...

Pentru " si totusi"
Va salut.
In general avem o problema in relationarea cu cei ce nu apartin sistemului. Aici vorbim de atitudine fata de cei care solicita ceva si peste tot intalnim acea figura de "vezi ce important sunt eu" ceea ce nu este normal. Unele reactii cautam sa le intelegem. De ce? Pentru ca poate apar independent de vointa noastra.
Pentru a putea zambi depinde de el, de ea, de noi, de ele.Probabil ca intr-o zi ...........Nu stiu care poate fi formula dar trebuie sa o gasim.

Anonim spunea...

Cred ca abordarea strategiilor ANP de comunicare a fost gresita in tot acest timp. Toate strategiile se axau/axeaza pe activitatile curente din penitenciare.

Din punctul meu de vedere, acestea trebuie gandite pornind de la publicurile tinta ale comunicarii:

- publicul intern - angajatii organizatiei, persoanele private de libertate;
- publicul extern - specialistii din domeniile de activitate conexe (politie, parchet, instante, asociatii profesionale - psihologi, educatori, sociologi - ministere, etc.), membrii de familie ai persoanelor private de libertate, organizatii neguvernamentale (partenere sau nu), persoane care doresc o cariera in sistemul penitenciar si nu in ultimul rand publicul general amator de informatii "senzationale".

Luand in considerare categoriile de mai sus (la care se pot adauga si altele), consider oportuna o analiza pertinenta a mesajelor transmise prin mass media pentru a putea identifica publicurile catre care nu au fost transmise mesaje.

Anonim spunea...

QED

Iată că nu trecu bine ziua când încercarăm să vorbim și se și întâmplă pocinogul... La Realitatea TV.

Criză mediatică. O problemă (zic eu minoră) dar care nu este exclusiv a ANP.

Două abordări diferite:
1. Judecătoria Gherla își trimite purtătorul de vorbe la înaintare (sau la încasat șuturi dacă vreți). Purtătorul de vorbe nu este cel mai strălucit în opinia mea. Dar și-a făcut treaba. A comunicat pdv al instituției fără ca imaginea acesteia ori a conducătorului ei să fie puse în pericol.
2. "Tactica penitenciară": lăsăm să meargă în studio liderul de sindicat - care în opinia mea a dat informații "pe surse" fără a trimite un reprezentant al instituției. Lăsăm să intre în direct doi directori - dintre care unul general - fără ca aceștia să posede răspunsurile la întrebările jurnaliștilor. Unul dintre directori o "gherlește" rău de tot de rămân ăia din studio ca la dentist. Directorul 2, nu face altceva decât să le zică ălora: "Și acum ziceți AAAAAAAAAAA!".

Nu numai că este contraproductivă abordarea "Doar directorul vorbește în numele instituției" - am crezut că au învățat ceva din cazul Gorbunov - dar în unele situații poate să aducă prejudicii mult mai mari decât situația în sine în cazul în care cel care reprezintă instituția nu este stăpân pe sine și nu înțelege contextul dat.

Dl. Băla, vă credeam mai abil în comunicarea interpersonală... Ursu - nu este "urs" de pușcărie - v-a atras într-o capcană în care a-ți căzut mult prea ușor.

D-na Cenușă, după Gorbunov, ăsta ar fi cazul al doillea în care imaginea instituției este grav afectată. Vă atrag atenția că rolul dvs este de a o apăra - nu imaginea lui Băla, a lui Pop, a dvs sau a sindicatelor. În cazul în care tactica privind comunicarea în această situație NU i-a aparținut în întregime lui Băla, eu mi-aș cere mutarea într-un alt sector de activitate.