Lipsa opiniei critice - lipsa de curaj sau.....?

Buna seara, oameni buni!

A fost si inca este vremea bilanturilor. Unitatile teritoriale au terminat, iar directiile structurii centrale sunt pe cale sa le finalizeze si ele. Ar fi extrem de interesant de stiut la cate din aceste bilanturi au existat si pareri critice. As paria ca prea putine. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adeptul criticilor distructive. Nu agreez oamenii care critica doar de dragul de a critica, insa, cand li se cer idei si solutii, bat in retragere, spunand ca nu e asta rolul lor si ca pentru asta sunt platiti cei care sunt in drept sa ia decizii. E un punct de vedere pe care, insa, eu nu-l impartasesc. Daca as fi manager, m-ar bucura sa am parte de critici constructive, de un concurs de idei pentru imbunatatirea si eficientizarea muncii. Rar mi s-a intamplat sa intalnesc totusi asemenea manageri. Sunt rari si nu sunt convins ca sunt si foarte apreciati. Desigur, este usor sa cazi in cealalta extrema, cea in care nu mai esti capabil sa iei nicio decizie de unul singur si sa apelezi mereu la CCR sau alte forme de sedinte de consultare. Am intalnit si asemenea manageri. Unitatea se scalda in haos si, Doamne!, toti se rugau sa se sfarseasca odata.
Nu vreau sa divaghez prea mult. Ideea postarii este legata de faptul ca nu ne mai ascultam colegii, indiferent de functia si gradul lor. Daca vreunul indrazneste sa scoata capul, va fi privit ca un element subversiv si se va cauta inlaturarea lui. Sunt convins ca disciplina este buna, insa cand doar ea te guverneaza ca individ, pot sa-ti prevad ca nu vei merge prea departe, decat printr-un frumos concurs de imprejurari.
Am avut sedinta de bilant si am ramas cu un mare regret. Nu am avut curajul, subliniez, nu am avut curajul sa spun ce am avut de spus. O parte din mine imi spune ca am procedat bine - pentru ce sa ma leg eu la cap, daca capul nu ma doare sau ce ma intereseaza pe mine ca sistemul ar putea fi eficientizat? who cares! - , dar cealalta parte a mea ma acuza ca am fost un las, ca poate acolo, undeva in prezidiu, cineva ar fi fost interesat sa auda si altceva decat cum toti ne laudam cu munca noastra. Oare ma insel? Sper totusi ca nu......


Cu bine,
acelasi Muninn.