Înapoi, la ale noastre.....

Dupa cum spuneam şi în postarea anterioară, fraţilor, am înfrânt!
Mişcarea sindicală, deşi sublimă, a lipsit cu desăvârşire. Eh! Am exagerat eu un pic. Au fost grevişti, dar extrem de puţini faţă de câţi ar fi trebuit să fie. Felicitări celor ce au participat. Nu este vina organizatorilor - Teoroc, Neacşu, Stoica, Dumitraşcu sau Lucaci au făcut tot ce le-a stat în puteri să organizeze protestele. Ce folos dacă oamenii nu au ieşit? Ruşine celor care se ascund! Ruşine celor care îşi freacă mâinile de bucurie că liderul de sindicat Y nu a reuşit să mobilizeze pe toţi membrii grupei sindicale. Ce să le facă liderul? Să-i aducă cu arcanul? Mult mai grav şi mult mai de condamnat este atitudinea unor minilideri informali, care, în loc să-şi încurajeze colegii să participe la actiuni, le explicau oamenilor că oricum protestează degeaba, că măsurile oricum se vor aplica şi că vor pierde banii aferenţi unei zile de muncă. Cunosc asemenea persoane şi, sincer, îmi este ruşine că îmi sunt colegi.

După ce acţiunea sindicală a eşuat, după ce Guvernul a supravieţuit unei moţiuni de cenzură, reuşind să treacă prin Parlament mult hulitele măsuri de austeritate, poporul penitenciar s-a întors la ce îl caracterizează mai bine, anume - lupta fratricidă.
Pe surse, Scandal de Gorj (dez)informează şi atacă, din greu, actuala echipă de conducere a Penitenciarului Tg. Jiu - Bălă Constantin şi Boitor Dorinel. Atacuri murdare la adresa celor doi directori, dar un atac şi mai murdar la adresa directorului general al ANP - Băla Ioan. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, un blog de penitenciare contraatacă furibund, folosind acelaşi tip de atacuri murdare. Sunt "identificaţi" cei care ar avea interes în urma atacurilor pe cei trei şi sunt supuşi unui tratament de acelaşi gen. Îmi e ruşine ca trăiesc într-un asemenea sistem. Îmi este greu să mai ridic capul din pământ când îmi intălnesc prieteni din afara sistemului, care au citit şi ei dejecţiile pe care suntem în stare să le aruncăm unii despre alţii. Din păcate, orice altceva nu face rating. Cititorii de calitate nu se înghesuie să ia poziţie şi, într-o foarte mare măsură, vina de a fi ajuns atât de jos, le aparţine şi lor.
Sunt aproape convins că încă nu am atins pragul cel mai de jos. Sunt convins că nu am văzut şi nu am citit încă totul. După ce vor dispărea cei atacaţi, locul lor va fi luat de alţii (un exemplu concludent - Gabi Rusu de la Penitenciarul Slobozia). Până când, domnilor? Până unde?
Ce părere aţi avea dacă toţi angajaţii sistemului şi-ar făcea blog, atacând, în postările lor, pe oricine îşi asumă o responsabilitate în vreun sector de activitate?

Din fericire (sau să fie din nefericire?), problema atacurilor murdare lansate din anonimat nu este doar problema sistemului penitenciar. Orice domeniu de activitate a fost atins. Dacă şi americanii au această problemă, pentru mine este clar - nu mai e mult, până departe. Răutatea umană a atins cote inimaginabile. Nu mai suntem capabili de respect, nu suntem capabili să fim solidari, nu suntem capabili să iubim. Distrugem orice şi pe oricine. Nu contează cât rău facem şi altor oameni nevinovaţi, nu contează că persoanele atacate au familii, au copii sau părinţi, important este ca noi să ne atingem scopurile - Bălă Constantin să plece de la Tg. Jiu, Băla Ioan şi Ungureanu Tiberiu să plece de la conducerea ANP, Filiş George să fie dat la o parte din DPCT, Gabi Rusu să se întoarcă la Justiţia lui Restaurativă, etc.,.
După ce aceştia vor dispărea, vor urma alţii - oricine deţine vreo funcţie de conducere prin sistemul penitenciar. Este imposibil să nu fie vreun coleg lezat de vreun şef, măcar odată în carieră. Iată un motiv suficient să mai venim cu o postare, cu cât mai murdară, cu atât mai bine....va fi mai eficientă aşa.

Cu deosebită consideraţie pentru colegii care încă au rămas oameni,
Muninn