Nu incetez sa ma tot minunez de vreo doua zile de problema generata de raspunsul MJ la solicitarea domnului Sorin Dumitrascu. 140 de comentarii, la doua articole referitoare la participarea agentilor la concursurile pentru ocuparea functiilor de conducere in sistem si este clar ca avem o problema.
Ia sa vedem despre ce e vorba.
a) Mai intai, apare postarea domnului Sorin Dumitrascu cu privire la interpretarea MJ la solicitarea sa prin care cerea un punct de vedere referitor la legislatia aplicabila la concursurile de avansare ale agentilor si ofiterilor, prin concurs din sursa interna ;
b) apar apoi reactiile la un text, evident legal. La reactii, domnul Sorin Dumitrascu revine cu o noua postare, ce genereaza, la randul ei, alte reactii.
Reactiile sunt, in opinia mea, de bun simt si am sa explic mai incolo si de ce.
Se desprind doua idei : cea in care si agentii, si ofiterii ar putea sa participe la concursurile de ocupare a functiilor de conducere, asa cum prevede L293 si cea in care doar ofiterii care au un minim 3 ani vechime in specialitatea functiei si a studiilor pot participa la concurs pentru ocuparea functiilor de conducere.
Este evident ca, legal, are dreptate domnul Dumitrascu. Nu are insa si moral. Pentru mine, este iarasi evident ca actuala conducere a DMRU sau a ANP a realizat ilaritatea situatiei si a cautat o metoda sau o hiba prin care sa ingradeasca aceasta participare. Parerea mea este ca nu au reusit ce si-au propus, insa, din toata aceasta poveste, s-a reusit sa se repuna pe tapet prevederile legate de ocuparea functiilor de conducere din Legea functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare.
Desi domnul Sorin Dumitrascu sustine ca nu a avut nicio legatura cu faptul ca legea prevede posibilitatea ca agentii sa participe direct pe functii de conducere, ii reamintesc eu ca a avut. Defapt, sindicatul pe care il conduce a avut suficiente legaturi. Cine doreste, poate observa cui ii apartine initiativa - CLICK AICI.
Ok! Acum un pic la fondul problemei. Din capul locului, fac o precizare : Nu subestimez in niciun fel agentul de penitenciar. Ba din contra, il apreciez pentru tot ce face. Totusi, nu sunt si nu pot fi de acord cu participarea agentilor pe functiile de conducere din penitenciar. Nu este normal, nu este moral, nu este logic. Din prea multe puncte de vedere. O mare parte a opiniilor, le gasiti aici si aici.
Unele imi apartin, cu unele ma declar de acord, pe altele le resping. Eu cred ca avansarea in cariera, ca-i militara, ca-i de fpss sau de simplu functionar public, ar trebui sa se realizeze etapizat, in trepte. Altfel, se duce naiba toata sandramaua.
Am expus in postarea anterioara un set de conditii de accedere pe functiile de conducere, desigur perfectibile, dar, in opinia mea, mai de dorit si cu mult mai putine sanse de a da rateuri in a gasi persoane competente pe functiile vacante.
Nu as dori sa reiau si eu tot ce a spus un anonim intr-un comentariu la una din postarile domnului Dumitrascu, asa ca, oferindu-mi scuzele ca nu i-am cerut permisiunea, o sa postez mai jos opinia dumnealui. Asadar, anonimul :) sustine :
"
Dle Dumitrașcu,
Textul de lege e clar și fără echivoc, așa bun sau rău cum este. Nu s-a pus problema interpretării în alt sens decât cel prezentat de dumneavoastră. Discuțiile, în majoritatea lor, au avut ca temă nerespectarea unor principii de promovare echilibrate și “cursive”, lipsa unor criterii clare și adecvate de selecție pentru fiecare funcție, impactul creat de actul normativ în forma de astăzi, toate discutate la modul cel mai general. Faptul că ați transpus argumentele aduse, dintr-o dezbatere de principiu într-un așa-zis “război al corpurilor”, ba mai mult, proiectându-le chiar și în plan personal, îmi demonstrează o umbră de subiectivism și nițică patimă. Mai ales că, personal, ați demonstrat că se poate. Dar nu discutăm de excepții…
Dumneavostră susțineți, clar și răspicat, pentru argumentarea egalității de șansă: “De ce n-ar fi concurs liber intre ofiterii si agentii cu acelasi nivel de experienta si de studii?”. La prima vedere, afirmația pare corectă. De fapt, inexactitatea fiind “strecurată” subtil. Dacă până acum nu ați înțeles sau eu nu am fost foarte explicit, vă spun răspicat că sunt întru totul pentru egalitatea de șanse, dar… plecând de la condiții egale. Dacă studiile și modul lor de “absolvire”le voi admite ca fiind la același… nivel, în schimb, despre experiență egală ar fi multe de spus… mult prea multe…
Colegului care, cu emfază, perora despre prevederile constituționale referitoare la egalitatea de șanse, “interpretându-le” într-un mod stricto sensu, i-aș sugera să analizeze acele articole și în contextul (imaginar, prin modificarea legii) acordării de șanse… egale și celor din sursă externă, la concurs direct cu cei din sistem, ba mai mult de atât, acordarea acelorași șanse cu ale lor – cei cu studii superioare, și tot prin modificarea legii (293/2004), și celor având doar bacalaureatul, sau chiar fără…
Am exagerat intenționat tocmai pentru a evidenția importanța egalității condițiilor de la care se pleacă pentru acordarea de șanse egale. O fi zăcând bastonul de mareșal în ranița fiecărui soldat, dar acesta nu e bagheta magică. Acel “baston” (a se citi diploma de licență) nu dă nimănui, așa, brusc… aripi. Aceste aripi cresc încet, pană cu pană și fulg cu fulg, iar zborul se învață cu încercări de la mică înălțime, înălțime ce va crește o dată cu experiența și antrenamentul. Altfel, există riscul frângerii… Și e păcat. Credeți-mă că știu astfel de “zburători”, și mă doare că îi văd aproape striviți și covârșiți de greutatea… stelelor/răspunderilor. Tot așa cum sunt și ofițeri de “carieră” cu… trenul de decolare blocat.
Vă repet ideea că îmi respect toți colegii, indiferent de nume, grad sau funcție, atât timp cât descopăr în ei Omul. În schimb, desfid prostia, aroganța, lipsa bunului simț și a logicii, la fel ca și incompetența, neseriozitatea, necinstea sau lașitatea – indiferent de nume, grad și funcție.
Cu stimă, al dumneavoastră
Asa cum am sustinut si eu anterior, experienta dobandita ca agent nu se poate compara cu experienta dobandita ca ofiter de executie. Domnul Dumitrascu sustine ca, de multe ori, agentii fac munca pe care ar trebui sa o faca ofiterii, doar pentru simplul fapt ca cei din urma ii exploateaza pe cei dintai. Unde? La ce penitenciar? Stiti de ce nu ma declar de acord cu aceasta afirmatie? Pentru ca, daca s-ar fi intamplat asa, sindicatele ar fi intervenit prompt, dar, va zic eu, nu prea e cazul. Dimpotriva, pot sa afirm, din constatari de zi cu zi, ca ofiterii aia de executie stau si 4-5 ore in plus peste program, pe cand agenti, mai rar am vazut. S-a terminat programul legal de 8 ore? Domnul agent, dar si unii ofiteri (nu toti, aici e buba) au plecat acasa. Mai raman cei cu functii de conducere, numiti ori imputerniciti si ofiterii de executie ce doresc sa invete si sa capete experienta pentru a putea concura cu succes pe functiile ce vor fi scoase la concurs. Sunt atat de putine cazuri in care am vazut agenti dispusi sa stea peste program sa capete experienta, invatatura, incat nu pot sa spun decat ca ei constituie exceptii de la regula.
Doar si pentru atat, si nu mi se pare normal ca un agent care, dupa cele 8 ore de program, merge acasa si toceste cele 15 legi ce se vor da la concurs, sa participe in conditii egale cu ofiterul care trage si 10-12-14 ore pe zi.
Din acest motiv, raman la parerea ca era mai bine atunci cand aveam acea rezerva de cadre. Pentru cei mai noi, in rezerva de cadre intrau cei ce demonstrau abilitati si capacitate intelectuala sa poata ocupa functiile deja ocupate, pe masura ce acestea se vacantau.
Fiind in rezerva de cadre, cel selectionat era deja trecut intr-un program de pregatire ce se mula pe specificul functiei pe care urma sa o ocupe in caz de vacantare. Mai mult, atunci cand titularul era in misiuni sau concedii, pretendentul avea ocazia sa se acomodeze din mers cu functia, tinandu-i locul si, astfel, tranzitia era cu mult mai usoara. Nu exista atat haos cum este acum. Sigur ca este posibil sa fii existat si situatii in care anumite persoane erau selectionate in rezerva de cadre pe ochi frumosi, pile sau chiar "sarsanaua" de rigoare, insa, acele situatii, eu le privesc ca fiind exceptii.
Cu riscul ca voi fi acuzat ca sunt de moda veche, asta este opinia mea.
Cu respect,
Muninn.
