joi, 29 iulie 2010

La revedere, oameni buni!

Am întâlnit, în sistemul penitenciar, şi oameni buni, dar şi o mulţime de oameni răi. Cu toate că am avut mult şi încă am de tras din cauza răutăţii unora, nu am încetat niciodată să cred în oameni. Mulţi m-au considerat naiv. Poate că aşa sunt. Poate că nu sunt făcut pentru sistemul acesta. Când o să fiu pe deplin convins că nu mă regăsesc în sistemul penitenciar, voi pleca, indiferent de riscurile pe care le presupune o asemenea decizie.
Am decis să-mi iau adio de la voi. Mă refer, deocamdată, la voi, prietenii şi cititorii mei virtuali. Nu puteam pune punct acestui proiect, fără o postare de rămas bun.

Totuşi, înainte de a închide postarea, aş dori să vă rog ceva.

Stimaţi colegi,

Vă rog să nu abdicaţi de la principiile pe care vi le-au transmis părinţii voştri. Vă rog să nu uitaţi să faceţi bine. Nu aşteptaţi recompense pentru sprijinul şi ajutorul pe care-l oferiţi celor de lângă voi. Consideraţi-o ca fiind o investiţie nerambursabilă. Nu căutaţi alt câştig decât mulţumirea sufletească pe care o veţi simţi ştiind că aţi făcut un bine. Evitaţi oamenii a căror singură preocupare este bârfa. Aceşti oameni sunt oameni mărunţi, care nu au cum să aducă plus valoare în viaţa şi existenţa voastră. Căutaţi oamenii cu principii sănătoase, oamenii de la care puteţi învăţa ceva nou.

Am decis să iau o pauză. Vreau să-mi reevaluez viaţa. să-mi reevaluez cariera. Vreau să fac o schimbare în modul de a gândi. De ani buni, în viaţa mea a primat cariera. Mi-am dat la o parte prieteni, mi-am neglijat familia, încercând să schimb câte ceva. E greu! Nu imposibil, dar e foarte greu. Mi-a cam ajuns şi mie. Vreau să aloc mai mult timp familiei mele, vreau să-mi fac timp să văd un film bun, să citesc o carte. Până acum, toate acestea s-au aflat în plan secund.
Cu toate greutăţile, sunt mulţumit de ce las în urmă. Acolo unde am muncit, am pus suflet şi am încercat, din toate puterile, să aduc un plus climatului de muncă. Indiferent de rolul pe care l-am avut, fie de coordonare, fie de simplu executant, nu cred că mi-am dezamăgit colegii. Mi-a plăcut să văd oamenii zâmbind, să-i văd că muncesc pentru că vor şi cred cu tărie în ceea ce fac. În ce măsură mi-a reuşit, doar ei îşi pot da cu părerea.

Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi trecut pe aici!
Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi încurajat şi mi-aţi dat puterea să merg mai departe!
Vă mulţumesc chiar şi vouă, celor ce m-aţi criticat în comentariile voastre. Nu vă port ranchiună, aşa aţi gândit şi aţi crezut voi!


Tuturor, vă doresc să aveţi parte numai de bine!


Cu deosebită consideraţie,
Muninn

6 comentarii:

Prisonworker spunea...

Cunosc senzatia asta, Muninn. Iti doresc sa te regasesti, sa regasesti ceea ce iti face placere. Se spune ca adevarata satisfactie e aceea ca in locurile prin care mergem sa fie mai bine dupa ce am fost noi acolo. Uneori reusim, alteori nu. E importanta introspectia periodica a ceea ce facem in aceasta viata.
Criticile mele de la inceputul blogului tau au fost sincere, chiar daca acide. Imi pare rau daca te-au suparat. Good luck!

Anonim spunea...

Exagerezi. În acest blog nu ai pus prea mult suflet. Ai obosit înainte să începi cu adevărat. Iar dacă ti-ai lăsat deoparte familia si prietenii, nu da vina pe serviciu sau pe blog!

Îti doresc succes în ceea ce faci! Poate încerci să fii mai putin cicălitor. :)

Anonim spunea...

mie mila de muninn dar mai mila de prisonu. A ajuns sa scrie necroluguri de bloguri. :(

Anonim spunea...

Sunt multi cei care fac zilnic ceea ce ai incercat sa faci tu aici! Asa ca ideea nu o sa ramana in plop!

Anonim spunea...

@ mun

Omul trebuie sa se nasca inca o data ca sa-si schimbe firea. Daca esti construit sa fii sufletist, atunci asa vei ramane. Dar in privinta celor care pun suflet, stiu un lucru: cand obosesc, iau o pauza, apoi se intorc la ceea ce sunt.

Sa auzim numai de bine!

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Se reușește, prin perseverență!
Sau poate că lipsește, "motivația".
Sufletul...